„Cartea șoaptelor”- Varujan Vosganian
Calitatea de a trăi
ÉtÉ am revenit !
(Pro)test
O să mă explic cu altă ocazie, acum mă dedic „somnului”. Daaarrr, înainte mai ascult ceva ca să ies din starea asta de nestare:
Fecebuiala
Bulgaria
Tavanul
In the Wilderness
A little sincerity is a dangerous thing, and a great deal of it is absolutely fatal.
All bad poetry springs from genuine feeling.
Mai Altfel
P.S. Aceasta este o părere obiectivă și nu are la bază decât observații pertinente. Eșantionul a fost de sute -mii tineri și nu contestă faptul că unele activități au educat teneretul...
Laudele înlocuiesc prețuirea?
Plictiseală
Pe linia moartă- deadline
[i carry your heart with me(i carry it in]- E.E.Cummings
Dragi cetitori
La colț
Sufăr
Nu și nu!!!
Așa că, de ce să nu te retragi uneori în lumea ta unde totul e perfect și tu nu ai nicio grijă? Da, la un moment dat trebuie să ieși din ea și să-ți înfrunți problemele dar nu văd nimic rău în a uita de exemplu pentru o seară, de tot și să te distrezi de parcă ai fi cel mai fericit om de pe pământ?
Astfel, a doua zi, ai forțe noi și ești pregătit pentru orice.
Eu am început cu un lucru minor. Neg că e iarnă (urăsc iarna) și mă îmbrac ca de primăvară. Dacă o să răcesc, o să neg și răceala. Și dacă fac pneumonie și mor…ei bine, atunci nu o să mai am nicio problemă pe care să o neg! ))
Tu ce negi?
A.M. ”
Copyright
http://talentirosit.ro/negarea-si-globul-de-cristal/
Carnețelul de note
Dosare
„Aceasta e ora de fier”- Emily Dickinson
Nervii stau ceremonioşi ca pietrele tombale.
Inima rigidă se întreabă – pe cine a durut
Şi cînd, a fost ieri sau mai demult?
Picioarele, mecanice, se duc şi se întorc,
Ca lemnul de nepăsătoare
Dacă se mişcă pe pămînt, prin aer sau rămîn pe loc.
E nepăsarea quartzului, e mulţumirea cristalului de sare.
Aceasta e ora de fier,
Dacă-i supravieţuieşti, ţi-o aminteşti
ca unul care-a fost răpus de ger -
îngheţul – stupoarea – şi resemnarea -
traducere de Dan Sociu
The Scream from Sebastian Cosor on Vimeo.
„Primăvară”- Jon Oskar
Nicăieri nu-i primăvară
decât acolo unde-am văzut crestele valului îngheţat
ce spală feţele copiilor. Străinii susţin
că-i iarnă încă. Asta începe prin oamenii
care-şi spun: Iată, primăvara soseşte.
Întra-adevăr, soarele s-a înălţat pe cer.
E-un soare încă foarte sfios,
dar oamenii îl salută şi spun:
E mare deosebire.
Am zărit o fetiţă alergând pe drumul îngheţat.
Am auzit chiciura trosnind voios sub picioarele ei.
Am văzut un bătrân ieşind
fără haină, în pragul uşii
ca să privească soarele cum asfinţeşte
în timp ce noaptea geroasă
aştepta dincolo de gherdapuri.
Primăvară – într-adevăr, o presimţire doar,
mai multă lumină.
Am văzut o fată în picioare, cu mult înainte de căderea serii,
pentru simplul motiv că era încă lumină. Buzele ei
tremurau de bucurie, şoptind pentru ea însăşi.
Am văzut o fată mergând
pe drum, pe vreme calmă şi îngheţată,
îmbătată de izbucnirea nopţii de primăvară.
Somn
Marea Mărțișoreală
Imprevizibilul nu are voce
„Dragoste fără odihnă”- Johann Wolfgang Goethe
Cu vântu-n faţă,
În hău de umbre,
Prin neguri sumbre,
Ceas de ceas! Ceas de ceas!
Nici răgaz, nici popas!
Chinuri mai lesne
Aş suferi,
Decât aceste
Mari bucurii.
Ah, o-nclinare
Ce inimi uneşte,
Ce turburare
Nu zămisleşte!
Cum să mă rup?
Spre codru s-apuc?
Totu-n zadar!
Vieţii altar,
N-ai pace, nu
Dragoste, tu!
Din ură
Universul imortalizat în ochii tăi îl iubesc lesne,
Pe tine mai greu...
Suferi tot timpul în splendide, vaporoase, tăcute lacrimi...
Ți-am înfășurat inima pe un titirez
Și l-am lăsat să facă cercuri
Prin iluzii ce pier
Ca ziua de ieri,
Prin arome și ticuri
Ca de Vivaldi anotimpuri.
Nu mă îndoiesc că te urăsc,
Tot timpul, aici și acolo,
Te arunc înapoi în gol
În visul de dincolo...
Știu de ce o fac: vreau să înveți să zbori, pentru că
Nu mă îndoiesc că în iubire zbori întotdeauna prea târziu.
Pentru tine
umăr,
te văd gata să mă înghiți, să înfuleci carne din
carnea mea;
mă recreezi ca pe un
balon de Modellino.
Oprește-te! Ai răbdare și vei
vedea
că e ușor să-mi găsești
forma adevărată !
Metamorfoza mea pornește din
neînțelegerea ta.
De ai știi cine sunt,
te-ai opri
să mă frămânți cu
mâini uriașe
ca pentru tine.
Muse - Undisclosed Desires
Powered by mp3skull.com
Superficial
Cu sânge rece
„Regretul e o iluzie cadaverică” spune o voce asasină.
S-a întâmplat să fim o poveste cu atâta conținut...
Sunt goală pe dinăuntru cu fiecare minut,
Când umbra feței tale nu mă mai alină.
S-a întâmplat să fim o poveste cu atâta conținut...
Securea dinților tăi mă absorbea,
Eram un hău în bucăți mici de vată,
Abscons gândul părea că vrea să mă bată.
Cu sânge rece îmi aștept raiadul iminent,
Ca sclipirea ta adolescentină să-mi facă inima curbe.
Lumea te știa ca pe tiparul nevăzut al ființei mele.
Eu întreb: de ce m-am îndreptat spre tine?
„Frânge forțele din ochiul tău cristalin
Și ignoră timpul balerin!
Nu întreba: de ce mă îndrept spre tine?
Cușca cu sufletul de foc fantomatic îmi aparține.”
„Song of Myself”- Walt Whitman
20
”Who goes there? hankering, gross, mystical, nude;
How is it I extract strength from the beef I eat?
What is a man anyhow? what am I? what are you?
All I mark as my own you shall offset it with your own,
Else it were time lost listening to me.
I do not snivel that snivel the world over,
That months are vacuums and the ground but wallow and filth.
Whimpering and truckling fold with powders for invalids, conformity
goes to the fourth-remov'd,
I wear my hat as I please indoors or out.
Why should I pray? why should I venerate and be ceremonious?
Having pried through the strata, analyzed to a hair, counsel'd with
doctors and calculated close,
I find no sweeter fat than sticks to my own bones.
In all people I see myself, none more and not one a barley-corn less,
And the good or bad I say of myself I say of them.
I know I am solid and sound,
To me the converging objects of the universe perpetually flow,
All are written to me, and I must get what the writing means.
I know I am deathless,
I know this orbit of mine cannot be swept by a carpenter's compass,
I know I shall not pass like a child's carlacue cut with a burnt
stick at night.
I know I am august,
I do not trouble my spirit to vindicate itself or be understood,
I see that the elementary laws never apologize,
(I reckon I behave no prouder than the level I plant my house by,
after all.)
I exist as I am, that is enough,
If no other in the world be aware I sit content,
And if each and all be aware I sit content.
One world is aware and by far the largest to me, and that is myself,
And whether I come to my own to-day or in ten thousand or ten
million years,
I can cheerfully take it now, or with equal cheerfulness I can wait.
My foothold is tenon'd and mortis'd in granite,
I laugh at what you call dissolution,
And I know the amplitude of time.”
Păcălici
Glume de criză înainte de examenul horror la economie
What's the definition of optimism?
An Investment Banker ironing five shirts on a Sunday evening.
What do you call five hedge fund managers at the bottom of the ocean?
A good start.
A man went to his bank manager and said: 'I'd like to start a small business. How do I go about it?'
'Simple,' said the bank manager. 'Buy a big one and wait.'
Resolving to surprise her husband, an investment banker's wife pops by his office. She finds him in an unorthodox position, with his secretary sitting in his lap. Without hesitation, he starts dictating, "…and in conclusion, gentlemen, credit crunch or no credit crunch, I cannot continue to operate this office with just one chair!
Now, Mitsubishi Bank has stalled due to excessively high gearing.
Sony Bank have seen a big reduction in volume.
Yesterday, it was announced that the Karaoke Bank is up for sale and will likely go for a song.
Today, shares in the Kamikaze Bank were suspended after they suddenly nose-dived into the deck, ruining the carrier trade.
Samurai Bank is trying to soldier on following sharp cuts.
Ninja Bank is reported to have taken a hit and almost turned turtle, but they remain in the black and should survive.
I went to an ATM today, and it asked to borrow a twenty till next week.
Quote of the day (from a trader): “This is worse than a divorce. I’ve lost half my money and I still have a wife.”
Sorry, no connection found !
„Amurgul gândurilor”- Emil Cioran
Atât bucuria, cât şi veselia înviorează, dar una spiritul şi alta simţurile.
Atât un plus, cât şi un minus de viaţă mă pătrund de un fior de irealitate. O mare moartă şi o mare furioasă, într-o măsură egală, sunt lipsite de ritm.
Atâta vreme cât ne mai agăţăm de deznădejdi şi de iluzii, suntem iremediabil oameni.
Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pămînt emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele.
Bucuria e reflexul psihic al purei existenţe - al unei existenţe ce nu-i capabilă decât de ea însăşi.
Când aspiraţia spre neant atinge intensitatea unei erotici, timpul sau eternitatea nu-ţi mai spun nimic.
Când privesc albastrul cerului şi orice albastru, încetez pe loc de-a mai aparţine acestei lumi.
Ceva e pozitiv când are o legătură lăuntrică cu viitorul, când creşte spre el.
Cheia pentru inexplicabilul soartei noastre este setea de nefericire, adâncă şi tainică şi mai durabilă ca dorinţa zvăpăiată de fericire.
Natura nu-ţi iartă nici un pas peste inconştienţa ei şi-ţi urmăreşte toate cărările orgoliului, împânzindu-le de regrete.
Tot ce nu-i durere n-are nume. Fericirea este, dar nu există.
Viaţa este ceea ce aş fi fost, de nu m-ar fi robit ispita nimicului.
Am luat-o pe căi ... naturale
De când cu examenele, am început să mă dau pe naturiste... iaurturi cu diverse fructe mai mult sau mai puțin exotice, mâncăruri răcoritoare made in frigiderus, bomboane care îți ridică glicemia instant și cafea la litru. Mai trebuie menționat și faptul că beau mult... mă îmbăt cu apă rece de la chiuvetă și hectolitri de ceai. Ca prin minune, am descoperit ceaiul negru indian, atât de tare de îți țiuie urechile și val-vârtej te pui cu burta pe carte. Mâine am primul meu examen, „Gândire critică și scriere academică”, pentru inițiați, doar gâscă (GCSA). Stau ca pe ghimpi... Doamne, m-am schimbat (sic!), trăiesc în comuniune cu natura, ajută-mă să-mi vină mintea la cap pentru a răspunde la întrebările ce m-au frământat toată viața, să reușesc o parafrazare și o referință și gata! am trecut examenul ... ca gâsca prin apă!
Familia
P.S. Stau în buncărul meu și am devenit prea sentimentală, mai ales când zăpada nu mai îmi permite să văd ceva în zare!
„Ramura furată”- Pablo Neruda
să furăm
o ramură înflorită.
Vom sări zidul
în întunericul unei grădini străine,
două umbre în umbră.
Iarna încă nici n-a trecut
și mărul se arată
preschimbat pe neașteptate
într-o cascadă de flori mirositoare.
Vom pătrunde în noapte,
vom ajunge până la firmamentul ei tremurător
și mâinile tale mici, și mâinile mele
vor fura stelele…
Și în vârful picioarelor,
în casa noastră,
prin noapte și umbră,
va pătrunde odată cu pașii tăi
pasul mut al parfumului
și,
cu picioarele înstelate,
trupul limpede al primăverii.”
Forță
„Muntele vrăjit”- Thomas Mann
„Marea dormitează,însă urmele uşoare ale apusului de soare râmîn. Pînă în adîncul nopţii nu va mai fi întuneric. Un crepuscul spectral domneşte în pădurea de pini, pe dune, şi dă strălucire nisipului alb al stîncilor, ca o zăpadă- înşelătoare pădure de iarnă învăluită-n tăcere, pe care o străbate, fîlfîind, zborul greoi al unei bufniţe! Fii adăpostul nostru în acest ceas! Pasu-i atît de încet, noaptea-i atîta de clară şi dulce! Şi lin, acolo, respiră marea, şopteşte, întinzîndu-se-n vis. Doreşti s-o revezi? Atunci apropie-te de povîrnişurile alburii ale dunelor şi urcă înfundîndu-te în acel element moale care-ţi curge proaspăt în încălţăminte. Aspru şi stufos, pămîntul coboară în pantă abruptă către fundul prundişului, iar urmele zilei mai colindă încă malul întinderii care aproape că nu se mai vede... Aşază-te colo, sus, pe nisip! Ce prospeţime efemeră, ce moliciune de mătase şi de făină! Curge din pumnul tău închis, ca un şuvoi subţire şi incolor, formînd o grămăjoară. Recunoşti această simţire? Este fuga tăcută a timpului, prin orificiul îngust al clepsidrei, a instrumentului grav şi fragil care dăinuieşte în chilia pustnicului."
Frustrări
Indiferență
„Indiferenţa este cea mai puternică forţă din univers. Ea face tot ce atinge lipsit de sens. Iubirea şi ura nu au nicio şansă împotriva ei.” (Joan Vinge)
„E momentul ca omenirea să înceteze de a se mai autoamăgi, să se trezească, să-şi dea seama că singura problemă a omenirii este lipsa de dragoste. Dragostea dă naştere la toleranţă, toleranţa dă naştere la pace. Intoleranţa produce război şi priveşte cu indiferenţă către condiţii de neîngăduit. Dragostea nu poate fi indiferentă. Nu ştie cum să o facă.” (Neale Donald Walsch- „Conversații cu Dumnezeu”)
„Nimic durabil nu se poate întemeia pe indiferenţă.” (Octavian Paler- „Mitologii subiective”)
Fanatism
Umăr lângă umăr
Pentru cerșetori e mai bine să se plângă cu lacrimi exersate și să doarmă înghesuiți la spital, din solidaritate împărțindu-și păduchii, iar din prea multă afecțiune să se mai înjunghie cavalerește prin clădiri neretrocedate din Lipscani. E drept, au și ei probleme diverse, dar dacă e să o luăm de la Cain și Abel, cine nu are probleme? Pentru homeleși, statul bunăstării le plătește patul din spital și mâncarea oferită...dar oare cine plătește de fapt pentru ei? Înțeleg că dacă le asigurăm cazare și masă pentru câteva zile, ei se vor reintegra în societate și nu o vor perturba prin crime și furturi dintr-o dată? Gata! Am pocnit o dată din degete! Trăim într-un balon roz de săpun... Eu aș prefera să plătesc taxe mai mari dacă cu ele s-ar construi ateliere-case pentru homeleși în care să lucreze și să trăiască. Unde mă cred? În Danemarca?! În România nimeni nu se jenează să fure umăr lângă umăr...