„Cartea șoaptelor”- Varujan Vosganian

„Eu sunt mai ales ceea ce n-am putut împlini. Cea mai adevărată dintre viețile pe care le port, ca un mănunchi de șerpi înodat la un cap, e viața netrăită. Sunt un om care pe acest pământ am trăit nespus. Și care tot pe atât n-am trăit.” „Istoria oamenilor este o istorie a faptelor, a cuvintelor memorabile, dar este, mai ales, o istorie a priviririlor. Greu de descris,...

Read More

Calitatea de a trăi

Dacă privim anii care au trecut de la nașterea mirabilisimă a propriei ființe ca pe o secvență evolutivă mare ne va fi mirarea când vom observa că ne-am înșelat. Nu înțeleg de ce trebuie să evoluăm, involuăm, să ne maturizăm sau nu... Fiecare perioadă a vieții are partea ei de imaturitate și sunt pregătită să spun că prefer imaturitatea unei persoane inteligente care ascunde în spate întregi experiențe de viață decât maturitatea mascată în umbra...

Read More

ÉtÉ am revenit !

Demult, tare demult scriam zilnic pe acest blog... timpul a trecut și dorința mea de a schimba lumea cu cinism și poezie a pierit și ea în toate sectoarele Bucureștiului - noul meu sălaș de perpeleală constantă a neuronului. Dacă vă imaginați că am stat departe de lumea nebună a poeziilor, greșiți. Pur și simplu mă despărțeam cu jenă de tot ce mai îmi trecea prin minte. Banalitatea era la ordinea zilei, iar reproșurile Florinei către Raluca mă făceau...

Read More

(Pro)test

De o lună, degetele mele au protestat și nu au mai vrut să scrie nimic pe blog. Am vrut să văd așa de test dacă pot rezista „tentației” de a mai înșirui cuvinte goale pe o bucată de hârtie virtuală. Simt că mă pierd în viață (a naibii existență!) și nu ar mai avea niciun rost să mai mă lamentez. Inspirația s-a dus o dată cu gunoiul de dimineață, dorul de a „mai schimba ceva prin scris” l-am aruncat cu pâinea înverzită, iar speranța (dacă chiar nu...

Read More

Fecebuiala

Toată lumea e acum cu fecebuiala...chiar și eu sunt atinsă de această boală incurabilă, dependența se instalează rapid, nu poți să scapi de ea chiar dacă ai dori... E același fenomen ce implică oameni : societatea , indiferent de e virtuală sau umană. În virtual te poți pretinde super, cu creierul cât o nucă, cu un fățău drăguț ce numai o mamă l-ar putea iubi. Pițipoancele...

Read More

Bulgaria

Vacanță, vacanță nu există la mine, nu mă pot relaxa așa cu una cu două, vorbesc în miez de noapte de roluri de gen... glumesc, acum stau și ascult adevărata muzică țigănească (lăutărească) și mă bucur de compania oamenilor din Germania, Bulgaria cu românașii de rigoare. E fain când întâlnești oameni din diverse colțuri ale lumii și vezi alte culturi. Îți faci o părere mai bună despre lumea în catre trăim când vezi persoane care nu au ochelari de...

Read More

Tavanul

Albul tavanului mereu m-a calmat, nu trebuie decât să văd alb în fața ochilor și gata, îmi revin în corpul ruginit de timp. Remarci cât de veche e o clădire după albul spălăcit, gălbejit, murdărit de atâția ochi care l-au cercetat cu privirea. De obicei, tavanul nu este drept, cel puțin nu am remarcat un tavan perfect drept în țărișoara asta. Are mereu denivelări de spatula...

Read More

In the Wilderness

A dreamer is one who can only find his way by moonlight, and his punishment is that he sees the dawn before the rest of the world. A little sincerity is a dangerous thing, and a great deal of it is absolutely fatal. All bad poetry springs from genuine feeling. Children begin by loving their parents; after a time they judge them; rarely, if ever, do they forgive...

Read More

Mai Altfel

În România, săptămâna asta a fost mai altfel, toți picii de la mic la mare s-au adunat prin parcuri, muzee, au aglomerat zonele centrale în fuga lor spre școala dintre plopi. Nu voi aduce în discuție calitatea și necesitatea unor ieșiri sau ale unor întâlniri pentru a lua cu asalt muzeele. Cred că nici un muzeograf nu a mai văzut atâta interes pentru bietul său muzeu de...

Read More

Laudele înlocuiesc prețuirea?

Lăudăm încontinuu, nu ne putem abține să aducem complimente stupide unor lucruri care nu ar trebui să se spună. Știu că am devenit prea abstracă, nici eu nu știu prea bine ce vreau să zic, însă ideea e că mi se pare absurd să lauzi un lucru simplu din viață. Exemplu? Vezi o floare și să spui ca un deștept ce ești: uite o floare frumoasă! De unde știi în primul rând că e frumoasă? În funcție de context, ai văzut-o pe un câmp verde, ea, unica floare...

Read More

Plictiseală

Nu credeam că o voi spune vreodată, dar mă plictisesc de moarte făcând aceleași lucruri pe care și așa nimeni nu le apreciază. Mediocritatea unora atinge înălțimi de nedescris, dar cum au darul să ne critice, o fac chiar foarte bine. Mă enervează părerea unora despre mine sau despre alții, dar dacă nu dai din cioc sau nu-ți pasă de viața unor pițipoance se consideră că ești...

Read More

Pe linia moartă- deadline

Oare cum se face de respect mereu deadline-urile și nu mă abat nici cu o centimă de la ele? Poate fiindcă mi le programez la minut, secundă și miniminisecundă...sau îmi organizez treaba atât de bine mental... Ca o persoană neserioasă ce sunt (sîc!) , fac tot ce implică neuroni pe ultima sută de metri. Nu-i din rea-voință, ci pur și simplu stresul mă ajută să gândesc totul...

Read More

[i carry your heart with me(i carry it in]- E.E.Cummings

i carry your heart with me(i carry it in my heart)i am never without it(anywhere i go you go,my dear;and whatever is done by only me is your doing,my darling)                                                       i...

Read More

Dragi cetitori

Dragii mei cetitori, vă anunț că sunt atât de fericită că aș putea să sar până la etajul 10 al căminului, iar apoi să fac bungee-jumping numai așa for the fun of it. De dragul artei, am să vă spun de ce mi-am schimbat starea de spirit cu 390 de grade.. e atât de cald afară chiar și seara încât mă simt și eu caldă, o ființă normală fără a fi rece și vânătă tot timpul (asta mi se întâmplă din cauza vaselor mele de sânge ce se tem să mai lase sângele...

Read More

La colț

Era luni, seara, când mi-am dat seama că nu-mi aparțin... țigara nu se etalează frumos între buze și nici măcar nu e de calitate, muzica este dată atât de încet încât îmi aud propria respirație și nu mai simt nimic, nu mai știu ce e aia stimă de sine, respect față de ceilalți, iubirea aproapelui... concepte predate de teologi ambulanți care nu se sfiesc să se dedea la prostii,...

Read More

Sufăr

Suferința e la ordinea zilei. Toată lumea se plânge de una sau de alta, sindromul victimizării ajungând să mă infecteze chiar și pe mine. Dacă nu mi se acordă atenție la un seminar care îmi place ajung să fac semne obscene cu mâinile prin aer că așa îmi place mie... ADHD-ul e la el acasă!!! Culmea, e că facultatea m-a învățat să țin cu dinții și să argumentez fiecare tâmpenie, să fiu atât de animalică încât să nu-mi mai pese de timpul limitat de...

Read More

Nu și nu!!!

„Negarea e subestimată. Toți o privim ca pe un lucru rău dar nu realizăm că uneori, negarea este exact lucrul de care avem nevoie. Negarea te menține fericit. Toți ne construim globul nostru de cristal în care ne retragem când realitatea nu e pe placul nostru. Și asta e bine pentru că, până la urmă, realitatea ne-o facem noi. Totul ține de modul în care privim lucrurile. Așa...

Read More

Carnețelul de note

Liste peste liste cu filme, muzică și alte ingrediente din bucătăria fiecăruia se ascund în carnețele cu note. Eu am păstrat fiecare carnet în care îmi notez toate absurditățile ce nu se sfiesc să își facă loc prin celulele mele nervoase. În carnețel nu uit să îmi trec chiar și visele (a se citi coșmarurile)... mă ajută să îmi dau seama ce se mai preumblă prin subconștientul meu... Deși în mare parte visez cu ochii deschiși, nu pot să notez chiar...

Read More

Dosare

Am dosare peste dosare despre fiecare lucru ce mă înconjoară, îmi exprim părerea despre orice, oricând, oriunde. Vorbesc încontinuu de dragul conversației și mă oprește doar o idee a celuilalt. Așa se dezvoltă o prietenie frumoasă dintre noi doi, tu asculți în timp ce tac, iar când eu vorbesc, tu mă completezi fără vorbe care dor, fără să te uiți după ajutorul DEX-ului în...

Read More

„Aceasta e ora de fier”- Emily Dickinson

După o mare suferinţă, vin trăirile formale Nervii stau ceremonioşi ca pietrele tombale. Inima rigidă se întreabă – pe cine a durut Şi cînd, a fost ieri sau mai demult? Picioarele, mecanice, se duc şi se întorc, Ca lemnul de nepăsătoare Dacă se mişcă pe pămînt, prin aer sau rămîn pe loc. E nepăsarea quartzului, e mulţumirea cristalului de sare. Aceasta e ora de fier, Dacă-i supravieţuieşti, ţi-o aminteşti ca unul care-a fost răpus de ger - îngheţul...

Read More

„Primăvară”- Jon Oskar

Nicăieri nu-i primăvară decât acolo unde-am văzut crestele valului îngheţat ce spală feţele copiilor. Străinii susţin că-i iarnă încă. Asta începe prin oamenii care-şi spun: Iată, primăvara soseşte. Întra-adevăr, soarele s-a înălţat pe cer. E-un soare încă foarte sfios, dar oamenii îl salută şi spun: E mare deosebire. Am zărit o fetiţă alergând pe drumul îngheţat. Am auzit chiciura trosnind voios sub picioarele ei. Am văzut un bătrân ieşind fără...

Read More

Somn

Mereu mi-a plăcut să dorm cu orele, zilele, nimeni să nu mă deranjeze, să nu mă mișc din aceeași poziție. Probabil fiindcă reușeam să visez, să creez tot ce vroiam din idei suprapuse peste imagini. Elementul surpriză era când cisam ceva ce nu avea conexiune cu realitatea, ceva ce n-am văzut niciodată în mod conștient. Somnul de 10 ore e revigorant pentru mine, îmi încarc...

Read More

Marea Mărțișoreală

1 Martie a adus soare, zâmbete și bineînțeles o căruță de mărțișoare în magazine, pe tarabe, tărăbuțe și chiar pe toate străduțele dosite printre blocuri. Mărțișoare colorate, de hârtie creponată, chinezării de 2 lei 50 , o multitudine de zambile congelate și o groază de șnururi albe cu roșu. Marea Mărțișoreală este în toi și chiar pentru întârziații ce au uitat cadoul potrivit...

Read More

Imprevizibilul nu are voce

Cel mai cumplit fapt când ești singur e că nu ai cu cine vorbi. Îți cunoști atât de bine fiecare mișcare, încât nu ai nevoie de vorbe. Preferi tăcerea și nu mai faci distincția între vorbirea cu voce tare sau în gând. Imprevizibilul nu are vo...

Read More

„Dragoste fără odihnă”- Johann Wolfgang Goethe

Prin nea, prin ceaţă,Cu vântu-n faţă,În hău de umbre,Prin neguri sumbre,Ceas de ceas! Ceas de ceas!Nici răgaz, nici popas!Chinuri mai lesneAş suferi,Decât acesteMari bucurii.Ah, o-nclinareCe inimi uneşte,Ce turburareNu zămisleşte!Cum să mă rup?Spre codru s-apuc?Totu-n zadar!Vieţii altar,N-ai pace, nuDragoste, ...

Read More

Din ură

Normal 0 false false false MicrosoftInternetExplorer4 /* Style Definitions */ table.MsoNormalTable {mso-style-name:"Table Normal"; mso-tstyle-rowband-size:0; mso-tstyle-colband-size:0; mso-style-noshow:yes; mso-style-parent:""; mso-padding-alt:0in 5.4pt 0in 5.4pt; mso-para-margin:0in; mso-para-margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; font-size:10.0pt; font-family:"Times...

Read More

Pentru tine

Zi de zi mi-e frică să privesc peste umăr,te văd gata să mă înghiți, să înfuleci carne dincarnea mea;mă recreezi ca pe unbalon de Modellino.Oprește-te! Ai răbdare și vei vedeacă e ușor să-mi găsești forma adevărată !Metamorfoza mea pornește...

Read More

Superficial

Dacă aș fi fost o persoană superficială, probabil că aș fi fost mai fericită. Pot să mă port superficial, nu ai nevoie să faci întinderi la neuron pentru asta. E mai ușor să râzi la glume stupide, să fii atent la ore dezastruoase, să plângi la un amărât de film categoria B. Eu mereu am știut ce vreau, însă tot mereu viața mi-a arătat că nu se poate. Așa că mă port superficial cu speranța fericirii de zi cu zi. Doar asta se cere, nimeni nu vrea să...

Read More

Cu sânge rece

Normal 0 false false false MicrosoftInternetExplorer4 /* Style Definitions */ table.MsoNormalTable {mso-style-name:"Table Normal"; mso-tstyle-rowband-size:0; mso-tstyle-colband-size:0; mso-style-noshow:yes; mso-style-parent:""; mso-padding-alt:0in 5.4pt 0in 5.4pt; mso-para-margin:0in; mso-para-margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; font-size:10.0pt; font-family:"Times...

Read More

„Song of Myself”- Walt Whitman

20”Who goes there? hankering, gross, mystical, nude;How is it I extract strength from the beef I eat?What is a man anyhow? what am I? what are you?All I mark as my own you shall offset it with your own,Else it were time lost listening to me.I do not snivel that snivel the world over,That months are vacuums and the ground but wallow and filth.Whimpering and truckling fold with...

Read More

Păcălici

Momentul când afli că ești luat de fraier este neprețuit, dorești să îl împarți cu toți apropiații care de voie, de nevoie sunt nevoiți să te asculte. Am ajuns să îi înțeleg pe cei care nu mai au încredere în oameni. Și de ce ar avea oare? De multe ori, cineva te consideră slab, atât de nevolnic încât să nu meriți afecțiunea lui. Norocul meu nenorocit face ca eu să dau peste asemenea persoane care nu dau doi bani pe tine, te tratează ca pe ultimul...

Read More

Glume de criză înainte de examenul horror la economie

What's the definition of optimism?An Investment Banker ironing five shirts on a Sunday evening.What do you call five hedge fund managers at the bottom of the ocean?A good start.A man went to his bank manager and said: 'I'd like to start a small business. How do I go about it?''Simple,' said the bank manager. 'Buy a big one and wait.'Resolving to surprise her husband, an investment...

Read More

Sorry, no connection found !

Creativitatea se manifestă în modurile cele mai bizare: atunci când ești în super-megamarket și stai la o casă infernal de anostă, când faci primii pași pe zăpada congelată la -2.20, construiești pe facebook diverse ferme în universuri paralele sau stai la un curs inodor și incolor. Ideea înălțătoare te provoacă să cugeți dacă este chiar ideea ta sau ai aflat-o pe căi ezoterice din cărți electronice cu un scris mic cât puricele. La mine, creierul...

Read More

„Amurgul gândurilor”- Emil Cioran

Câteodată am nevoie să-l recitesc pe Cioran, o adorație (sub)conștientă mă atrage spre el:Atât bucuria, cât şi veselia înviorează, dar una spiritul şi alta simţurile.Atât un plus, cât şi un minus de viaţă mă pătrund de un fior de irealitate. O mare moartă şi o mare furioasă, într-o măsură egală, sunt lipsite de ritm. Atâta vreme cât ne mai agăţăm de deznădejdi şi de iluzii, suntem iremediabil oameni.Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie...

Read More

Am luat-o pe căi ... naturale

De când cu examenele, am început să mă dau pe naturiste... iaurturi cu diverse fructe mai mult sau mai puțin exotice, mâncăruri răcoritoare made in frigiderus, bomboane care îți ridică glicemia instant și cafea la litru. Mai trebuie menționat și faptul că beau mult... mă îmbăt cu apă rece de la chiuvetă și hectolitri de ceai. Ca prin minune, am descoperit ceaiul negru indian,...

Read More

Familia

Nu pot vorbi despre familia mea în termeni apreciativi sau depreciativi.... termeni de comparație nu există, întrucât nu am trăit decât în sânul familiei, ținându-mă după fustele mamei mele și în umbra autorității tatălui, „capul familiei”. Nu de multe ori m-am gândit oare cât de mult m-am schimbat în bine sau rău din cauza familiei. Nu te schimbi radical ca și cum ai pocni din degete, doar „crești în ochii părinților”... Nu am încredere completă...

Read More

„Ramura furată”- Pablo Neruda

„Ne vom strecura noapteasă furămo ramură înflorită.Vom sări zidulîn întunericul unei grădini străine,două umbre în umbră.Iarna încă nici n-a trecutși mărul se aratăpreschimbat pe neașteptateîntr-o cascadă de flori mirositoare.Vom pătrunde în noapte,vom ajunge până la firmamentul ei tremurătorși mâinile tale mici, și mâinile melevor fura stelele…Și în vârful picioarelor,în...

Read More

Forță

Oamenii sunt obiectul de cercetare al multor discipline, nu vi le înșirui aici de teama plictiselii. Nu de multe ori, am dorit să pătrund cu forța sau nu, în sufletul cuiva. Când mă refer la forță, mă gândesc la faptul că ți se opune rezistență. Unii se încăpățânează să nu-și povestească întâmplările vieții de zi cu zi (dar de ce? ce te interesează?!), alții se lasă amăgiți...

Read More

„Muntele vrăjit”- Thomas Mann

„Marea dormitează,însă urmele uşoare ale apusului de soare râmîn. Pînă în adîncul nopţii nu va mai fi întuneric. Un crepuscul spectral domneşte în pădurea de pini, pe dune, şi dă strălucire nisipului alb al stîncilor, ca o zăpadă- înşelătoare pădure de iarnă învăluită-n tăcere, pe care o străbate, fîlfîind, zborul greoi al unei bufniţe! Fii adăpostul nostru în acest ceas!...

Read More

Frustrări

Toți avem frustrările noastre, unele mai puțin sau mai mult relevante celorlalți. Ce îmi pasă mie că Ionel de la 3 are gândaci cât casa, femeia de la aprozar se plânge că moare de frig și nimeni nu-i ia mai nimic, domnul de la chioșcul de ziare spune tuturor că X este de vină pentru tot, o colegă nu-și găsește cursurile printre hârțogăriile pe care le are, iar eu nu am mai scris o poezie de un car de vreme. De ce oare? În vremuri ca acestea am impresia...

Read More

Indiferență

„A răspunde agresiunii prin nonviolenţă e un act de voită indiferenţă, dar de indiferenţă bine practicată.” (Andrei Pleșu- „Minima moralia”)„Indiferenţa este cea mai puternică forţă din univers. Ea face tot ce atinge lipsit de sens. Iubirea şi ura nu au nicio şansă împotriva ei.” (Joan Vinge)„E momentul ca omenirea să înceteze de a se mai autoamăgi, să se tre­zească, să-şi dea seama că singura problemă a omenirii este lipsa de dra­goste. Dragostea...

Read More

Fanatism

Zilele acestea sunt manifestații anti-băsesciene pe care nu le voi analiza, fiindcă dacă îmi doresc o piesă de teatru mă duc la Masca... În postarea aceasta discut despre fanatism, o formă de exprimare a unor valori introduse cu pâlnia în creier. Recunosc cu rușine că îmi este frică de fanaticii, care de ce să ne ascundem după deget,sunt îndrumați de anumiți lideri religioși. Fanaticii au o dragoste obsesivă față de ideile lor. Să nu care cumva să...

Read More

Umăr lângă umăr

Obișnuiesc să mă plâng atunci când mi se ivește prilejul... Nu sunt o plângăcioasă la modul simplist, ci îmi arăt partea mai slabă de înger doar când întâmpin probleme de ordin insurmontabil sau numai când observ nedreptăți. Lipsa televizorului nu mă scutește de a vedea zilnic cum câte unii o mai „pățesc”. E drept, mă întristează, dar în același timp mă face să mă gândesc de ce nu se revoltă, de ce nu vor să facă o întoarcere de 360 de grade și să...

Read More

4 ani - traversând labirintul

A venit și sfârșitul lumii, 2012!!! Uuu, îmi e atât de frică, gata, Apocalipsa ne așteaptă! Lăsând superstițiile la o parte, vă anunț cu dragă bucurie că am intrat în al 4-lea an în labirint. Dacă v-a plăcut să citiți ce am scris, sper că mă veți însoți și în anul acesta pe aceeași cărare bătătorită cu sarcasm, creativitate, jocuri de cuvinte, iluzii și poezii prin labirintul gândurilor. Când am început blogul, nu îmi imaginam că va ajunge în această...

Read More