Universul imortalizat în ochii tăi îl iubesc lesne,
Pe tine mai greu...
Suferi tot timpul în splendide, vaporoase, tăcute lacrimi...
Ți-am înfășurat inima pe un titirez
Și l-am lăsat să facă cercuri
Prin iluzii ce pier
Ca ziua de ieri,
Prin arome și ticuri
Ca de Vivaldi anotimpuri.
Nu mă îndoiesc că te urăsc,
Tot timpul, aici și acolo,
Te arunc înapoi în gol
În visul de dincolo...
Știu de ce o fac: vreau să înveți să zbori, pentru că
Nu mă îndoiesc că în iubire zbori întotdeauna prea târziu.
