Postări

Se afișează postări din decembrie, 2009

La mulţi ani!!! *în 4 memento-uri

La mulţi ani!!! Fie ca anul ce vine să fie mult mai bun decât anul ce a trecut!!!
















Am timp

Nu prea am avut timp să mai scriu câte ceva pe blog. Vă veţi întreba: "Cum să nu ai timp? Doar e vacanţă!!!" Mereu a trebuit să fac câte ceva în marea hărmălaie denumită Crăciun. Este adevărat că această sărbătoare şi-a pierdut semnificaţia, o dovadă în plus fiind ceea ce am făcut eu: shopping maniac pentru a pregăti masa de Crăciun, pregătirea dulciurilor de Crăciun şi decorarea bradului.
De aceea mă simt niţel obosită, niţel pustiită şi poate mai mult tristă. Tristă findcă ceea ce am făcut pentru ca toată lumea să se simtă de Crăciun foarte bine, nu a fost apreciat. Mâncarea a fost consumată fără ca bucătăresele să primescă felicitări, într-un stil ce l-aş putea denumi "de porc ", pe lângă brad a trecut toată lumea însă numai părinţii l-au admirat, deci toată munca a fost în zadar. A fost un Crăciun de neuitat...
AM TIMP de Paul Everac din volumul "Acomodări-poeme, poezii, cuplete" Am timp acum destul pentru tristeţe Îmi pot permite luxul de-a fi trist Când vi…

Crăciun fericit!!!!

Imagine
Vă urez să aveţi parte de un Crăciun fericit împreună cu cei dragi!!!!!
Sărbători fericite!!!!

În lumea în care trăim

Imagine
Fragment din cartea "Viaţa cea nouă" de Orhan Pamuk:
"Într-o zi am citit o carte si întreaga mea viata s-a schimbat. Înca de pe când ma aflam pe la primele pagini am simtit atât de intens forta cartii, încât am avut impresia ca trupul mi se desprindea si se îndeparta de masa, de scaunul pe care stateam. Dar, desi socoteam ca trupul meu se detasase si se îndepartase de mine, parea ca ma aflam, mai mult ca niciodata, cu întreaga mea existenta si identitate, pe scaun, la masa, iar cartea îsi arata înrâurirea nu numai asupra sufletului meu, ci asupra a tot ceea ce ma facea sa fiu eu însumi. Era o înrâurire atât de puternica, încât am crezut ca din paginile cartii se revarsa asupra mea o lumina care îmi întuneca mintea si care o facea, totodata, sa straluceasca din rasputeri. M-am gândit ca, multumita acelei lumini, aveam sa ma reînnoiesc din temelii, ca datorita ei aveam sa ies de pe fagasul firesc, am simtit în ea umbrele unei vieti pe care urma sa o cunosc si de care, mai …

Orchestră animată

Despre noi

În perioada aceasta se vorbeşte foarte mult de ecologie. Summitul de la Copenhaga ne-a readus aminte că nu suntem numai noi pe acest Pământ, iar dacă vrem să trăim trebuie să luăm aminte la ce se întâmplă în jurul nostru. Altfel o să ajungem să ne sinucidem şi să ne ucidem proprii copii.
Aceste cuvinte nu sunt spuse ca să îţi intre pe o ureche şi să-ţi iasă pe cealaltă. Trebuie să recunoaştem putem să facem ceva. Însă cine este dispus să renunţe la confortul propriu pentru a face ceva? Oare dacă fluturăm nişte pancarte, se întâmplă ceva benefic mediului? Dacă le amintim marilor ţări consumatoare de petrol că peste câţiva ani nu o să mai avem gheţari,zăpadă, o să-şi schimbe atitudinea şi gândirea de marketing? Oare cât valorăm? Nu ştiu..
Ştiu însă că este vorba despre noi...

H2oil animated sequences from Dale Hayward on Vimeo.

Timp

TIMP


Voi prinde secundele
Şi le voi arde în dezordine.
Voi cuceri orele şi zilele
Şi le voi scoate ochii...


Poate greşesc calea
Şi -poate- aleargă
Înapoi spre tine...
Dacă da,
Mă urc la ele în cârcă
Şi vin repede
Să ne înecăm
În oceanul unei taine.

Ninge, ninge, ninge!!!!!

Imagine
În sfârşit ninge... ninge...Ascultaţi colinde...Intraţi în spiritul sărbătorilor















Doar atât am de spus. Mă duc să mai privesc în inima mea să văd ce mai găsesc şi pe acolo, că nu am mai dat demult prin zonă.




Tired, but un(happy)

Imagine
Am fost foarte obosită... nu am avut chef de nimic. Am citit tot ce am prins, am stat în pat într-o moleşeală continuă şi bineînţeles am dormit atât de mult încât mama credea că am murit. Mai ales perioada asta de vacanţă forţată, după ce îţi revii dintr-o vacanţă de 4 zile şi continui cu învăţatul şi toate cele, gata stop!!! Alte zile!!! Când îţi intri în ritm, totul e bine, îţi revii după vacanţă(e adevărat ceea ce spun, după vacanţă eu mă simt mai obosită decât înainte), hai în altă vacanţă!!! Nu mai vreau vacanţă, nu vreau să stau, urăsc statul de pomană!!!
Mă plictisesc toţi şi toate...

Câtă imaginaţie!!!!

Imagine
Căutând o imagine inedită a lui Rimbaud am dat peste nişte poze, nişte trucaje, măşti ale lui Rimbaud în cotidian, realizate tot de un blogger şi postate pe adresa http://www.babydinosaureyes.com/.








Îmi este greu să-mi imaginez

Imagine
Nu mi s-a mai întâmplat să mă îndrăgostesc de opera unui poet aşa cum m-am îndrăgostit de poeziile şi Iluminaţiile lui Rimbaud. Îi împărtăşesc opinia că poezia trebuie să înglobeze realitatea, nu să se îndepărteze de ea. Sper ca în poeziile mele viitoare să pot face şi eu acest lucru. Eu măcar încerc. Însă îmi este greu să-mi imaginez că-i pot atinge genialitatea. Vocale
A negru, E alb, I roşu, U verde, O de-azur,
Latentele obîrşii vi le voi spune-odată:
A – golf de umbră, chingă păroasă-ntunecată
A muştelor lipite de-un hoit, jur împrejur;

E – corturi, aburi candizi, umbelă-nfiorată,
Regi albi, gheţari ca lăncii trufaşe, de-oţel pur;
I – purpuri, sînge, rîsul unei frumoase guri
Cuprinsă de mînie, sau de căinţă beată;

U – cicluri, frămîntare a verzilor talazuri,
Adîncă pace-a turmei ce paşte pe islazuri
Şi-a urmelor săpate pe frunţi de alchimie;

O – trîmbiţă supremă cu ţipătul ciudat,
Tăceri pe care Îngeri şi Aştri le străbat
– Omega, rază-n Ochii Săi, pururi viorie!

Confesiunile unui vampir- ultima parte

Imagine
Lucian este un neatent, nu ar observa nici măcar un monstru în libertate. Pe stradă nu vedea pe nimeni, i se întâmplase de câteva ori să nu-şi salute cunoştinţele, el de fapt nu-i remarca, era mereu absent, preocupat doar de lumea lui. Da, absent. Neobservată de nimeni, trecu pe lângă el şi ştiu că nici Lucian nu are forţa de a iubi pe altcineva decât pe sine. Este nevoită să facă măcar ea un gest de iubire.
Lângă o măcelărie goală de fiinţe vii, o clădire împuţită, cu un miros cadaveric prin împrejurimi, Ea se taie singură, intenţionat. Aşteaptă multă vreme, până să se decidă unde. Nu are nevoie de nimeni, de nimic, decât un cuţit de măcelar şi puţină voinţă. Ea se aşeză astfel încât tot sângele să se scurgă repede, valga de viaţă să piară într-un moment. Un gest: o inimă vânătă a unui vampir este tăiată în jumătate dintr-o parte în alta.
În sfârşit... Am o percepţie ciudată a timpului. Parcă timpul de abia a fost născut, iar ziua de azi este gestantă cu alta. Simt totul. Pot simţi. În…

Confesiunile unui vampir - partea a II-a

Imagine
Măcelarul se ridică, clătinându-se. Pentru un moment timpul se opri. Bine că are împrejur o întreagă măcelărie. Se va descurca în această lume şi cea care va veni. Urma sângelui său, mirosul pestilenţial duc către un bărbat o vreme în urmă falnic, lat în spate, pieptos, muşchiulos, cu o figură cruntă, congestionată. Avem multe în comun. Devorăm animale mici. Tremurând, mă întrebă:
-Cine eşti de fapt?
Am început să râd, din nou. Mi-am trecut o mână prin păr.
-Cea fără de nume.
-Te rog.
-O necunoscută.
-Trebuie să-mi aminteşti.
-N-am ce, nu te-am mai văzut vreodată. Am făcut o experienţă, atât. Acum eşti la fel ca mine.
-Ce?!!
Oare cât de mult foc arde acum în el?
Trebuie să-l găsesc pe Lucian. Dar unde? Mirosul de aici... împuţiciunea mă împiedică. Absint, candida lui aromă, gâtul lui perfect arcuit, toate mă fac să-l caut. Nu ştiu dacă îl iubesc, îl ador sau vreau să îl devorez, dar un lucru ştiu sigur, Lucian este singurul care îmi poate alunga singurătatea...
Ea ridică mâinile tremurânde, cu v…

Cel mai bătrân blogger din România

Imagine
Autor: Ioana Calen sursa http://www.capital.ro

Sterian Pompiliu scrie despre „vârsta a patra”: aşterne întâi gândurile pe coli A4, atât de logic şi de citeţ şi că le-ai putea auzi „la patefon”, apoi, cu gesturi tremurânde, pune mâna pe mouse şi, luptând cu un cursor prea îndărătnic pentru vârsta sa, pune textul în admin-ul bloggului găzduit de platforma blogspot.com. A început să posteze din septembrie şi are deja 25 de texte, dintre care 15 numai în ultima lună. Se mândreşte nu numai cu poveştile sale, ci şi cu faptul că, la 90 de ani, este unul dintre cele „tinere” nume din blogosferă. capital.ro vi-l prezintă pe cel mai bătrân blogger din România.
„Vârsta a patra” este blogul lui Sterian Pompiliu, fost jurnalist la „Frontul Plugarilor”, în prezent unul dintre oaspeţii permanenţi ai căminului de bătrâni „Moses Rosen” din Bucureşti. Domnul Pompiliu scrie ca să-şi umple timpul şi face totul cu o dedicaţie demnă de un om care a străbătut ţara în lung şi-n lat toată viaţa, iar acum trebui…

Confesiunile unui vampir (aberaţii scrise după ce am văzut un film cu vampiri)

Un gest
-confesiunile unui vampir-
Motto:
„Sunt spiritul adâncurilor,
Trăiesc în altă lume decât voi.”
Nicolae Labiş

În stradă, se uscau băltoace de sânge închegat deasupra cărora dansau un tango stoluri de muşte grase şi verzi. Venea dinspre măcelării duhnet greoi şi dulceag. Tăcerea apăsa tare marele loc, vag puţind. Stătu şi privi.
Era o altă lume faţă de ce cunoscuse. Timpul se schimbase. Vuietul vieţii noi o copleşea, o înspăimânta ca şi cum ar fi putut să o prindă în vârtejul său obositor. Rătătcise prin pustiul pustiurilor, prin deşertul deşerturilor, prin singurătatea singurătăţilor, căutându-L. Răbdase de sete, cu buzele arse şi cu ochii lucind de spaima că nu-L va mai întâlni. Inima ei tânjea după sânge, după oameni, după Lucian. De ce nu venise la marginea deşertului de foc, sau de apă, sau de oameni? De ce nu venise, măcar cu un zâmbet de o clipă să-i amăgească singurătatea, care o apăsa mai rău ca setea de sânge, ca deşertul nesfârşit... Dar el nu venise. Ar fi fost fericită ca …

Îmbărbătare în 273 de cuvinte

Imagine
Toată lumea are zile mizerabile. Acestea sunt zile când te simţi rău, singur şi foarte obosit. Zile când te simţi mic şi insignifiant, când totul pare de neatins. În zilele acelea poţi deveni paranoic că toată lumea are ceva cu tine. Te simţi frustrat şi plictisit, fapt care poate duce la o frenezie a roaderii unghiilor . Atunci te simţi în stare ca şi cum ai pluti într-un ocean de tristeţe. Eşti gata să izbucneşti în lacrimi în orice moment şi nici nu ştii de ce. În final te simţi ca şi cum ai merge prin viaţă fără sens. Nu eşti sigur cât de mult te mai poţi agăţa de viaţă şi te simţi ca şi cum ai vrea să strigi în gura mare: „Mă va împuşca şi pe mine cineva!?”.
Te poţi trezi arătând nu tocmai bine, îngrăşându-te, având un coş pe nas, poţi fii strigat cu o poreclă dementă sau poţi avea doar o problemă cu părul aranjat rău. Indiferent de motiv, eşti convins că acolo sus cineva nu te iubeşte . Ooo ce să faci , ce să faciii?
Este o nebunie, fiindcă eşti tânăr doar o dată. Prima dată, rela…

România, te pup!!!!!

Imagine
ANUL TRECUT, DE ZIUA ŢĂRII AM INTERVIEVAT-O PE DOAMNA GEORGETA FILITTI. CONSIDER CĂ ASTĂZI, 1 DECEMBRIE, UN INTERVIU DESPRE ISTORIA NOASTRĂ ESTE BINEVENIT.
Reporteri: Ciufu Roxana,
Voiteanu Florina, elevele Colegiului Naţional "Mihai Viteazul", Slobozia

Reporteri: De ce este considerată Unirea, o piatră de hotar în modernizarea României ?
Istoricul Georgeta Filitti: Unirea Principatelor Române din 1859 rămâne o piatră de hotar în istoria României, pentru că din acel moment s- au produs o serie de reforme structurale care în anii următori aveau să configureze România modernă. E vorba de reforme în domeniul social, eliberarea din clăcăşie a ţăranilor şi împroprietărirea lor, reforme în domeniul învăţământului, se creează obligativitatea învăţământului particular , se creează învăţământul superior, Universitatea de la Iaşi în 1860 şi cea de la Bucureşti în 1864, în aşa fel încât elita ţării nu mai este nevoită să se şcolească în Occident. Se reformează, se restructureată armata, ar…