Postări

Se afișează postări din martie, 2012

Pe linia moartă- deadline

Imagine
Oare cum se face de respect mereu deadline-urile și nu mă abat nici cu o centimă de la ele? Poate fiindcă mi le programez la minut, secundă și miniminisecundă...sau îmi organizez treaba atât de bine mental... Ca o persoană neserioasă ce sunt (sîc!) , fac tot ce implică neuroni pe ultima sută de metri. Nu-i din rea-voință, ci pur și simplu stresul mă ajută să gândesc totul la rece atât de bine... Sunt momentan pe linia moartă, am o căruță de treabă, însă o lene direct proporțională cu aceasta. Lenea mă cuprinde numai în momente pre-lucru, când creierul meu este pus la muncă de nervi; atunci apare... LENEA... Dacă întâlniți acest fenomen, vă rugăm să consumați hectore de somn. Atenție! Somnul îndelungat poate provoca o stare de nesomn persistentă.

[i carry your heart with me(i carry it in]- E.E.Cummings

Imagine
i carry your heart with me(i carry it in my heart)i am never without it(anywhere i go you go,my dear;and whatever is done by only me is your doing,my darling)                                                       i fear no fate(for you are my fate,my sweet)i want no world(for beautiful you are my world,my true) and it’s you are whatever a moon has always meant and whatever a sun will always sing is you

here is the deepest secret nobody knows (here is the root of the root and the bud of the bud and the sky of the sky of a tree called life;which grows higher than soul can hope or mind can hide) and this is the wonder that's keeping the stars apart

i carry your heart(i carry it in my heart)

Dragi cetitori

Imagine
Dragii mei cetitori, vă anunț că sunt atât de fericită că aș putea să sar până la etajul 10 al căminului, iar apoi să fac bungee-jumping numai așa for the fun of it. De dragul artei, am să vă spun de ce mi-am schimbat starea de spirit cu 390 de grade.. e atât de cald afară chiar și seara încât mă simt și eu caldă, o ființă normală fără a fi rece și vânătă tot timpul (asta mi se întâmplă din cauza vaselor mele de sânge ce se tem să mai lase sângele să treacă prin ele). Cine știe, poate chiar sunt un vampir că tot ei sunt în tendințe în cultura weceistică...recunosc cu dispreț că și eu mi-am aruncat ochii pe anumite cărți cu vampiri, dar numai de dragul pozelor colorate frumos pe o copertă tare. Dacă vrei o carte așa de fițoșenie îți iei una cu o copertă ce are înscris Vampire/ Monster/ Hobbit pe ea și o pereche de ochelari cât fățăul și te poți considera unul dintre cei aleși. Eu mă întorc la „Principele” de Machiavelli și stabilesc planuri pentru a cuceri lumea cu grație și dezinvoltu…

La colț

Imagine
Era luni, seara, când mi-am dat seama că nu-mi aparțin... țigara nu se etalează frumos între buze și nici măcar nu e de calitate, muzica este dată atât de încet încât îmi aud propria respirație și nu mai simt nimic, nu mai știu ce e aia stimă de sine, respect față de ceilalți, iubirea aproapelui... concepte predate de teologi ambulanți care nu se sfiesc să se dedea la prostii, de câte ori e nevoie ca prezența lor să se facă văzută. Îmi aduc aminte ca prin ceață cât de nătăfleață eram să cred în atât de multe principii pomenite la fiecare slujbă de duminică. Dumnezeu există, îl simt prin fiecare por la naiba!, nu e nevoie să mi se reamintească la fiecare lucru pe care îl fac că dacă nu era Dumnezeu, era vai și amar de fundul meu! Dacă nu aveam eu instinctul puternic de supraviețuire nu trăiam și cu asta, basta. Doamne-Doamne nu e frumos că ai putere de viață și de moarte asupra mea, nu-mi place să am stăpân o entitate invizibilă și indivizibilă. Nu știu ce vrei de la suflețelul meu, da…

Sufăr

Imagine
Suferința e la ordinea zilei. Toată lumea se plânge de una sau de alta, sindromul victimizării ajungând să mă infecteze chiar și pe mine. Dacă nu mi se acordă atenție la un seminar care îmi place ajung să fac semne obscene cu mâinile prin aer că așa îmi place mie... ADHD-ul e la el acasă!!! Culmea, e că facultatea m-a învățat să țin cu dinții și să argumentez fiecare tâmpenie, să fiu atât de animalică încât să nu-mi mai pese de timpul limitat de 2 ore. Mă lamentez dacă nu primesc un O.K. sau măcar o explicație de ce nu am dreptate. De multe ori, cedez, nu mai îmi pasă de nimic... tac bosumflată și încep să fac desene de Picasso beat, apoi îmi înving plictiseala cu o bârfuliță despre cutăreascu ce a făcut iar șpagatul în mâini sau colega care s-a spânzurat de limbă din prea mult egoism... Mințile mele sunt bătute mărunt chiar la propria mea voce așa că mai bine mă opresc de mila neuronului meu ostil ce strigă: „STOP!” Sufăr, deci mă exist!!!

Nu și nu!!!

Imagine
„Negarea e subestimată. Toți o privim ca pe un lucru rău dar nu realizăm că uneori, negarea este exact lucrul de care avem nevoie. Negarea te menține fericit. Toți ne construim globul nostru de cristal în care ne retragem când realitatea nu e pe placul nostru. Și asta e bine pentru că, până la urmă, realitatea ne-o facem noi. Totul ține de modul în care privim lucrurile.
Așa că, de ce să nu te retragi uneori în lumea ta unde totul e perfect și tu nu ai nicio grijă? Da, la un moment dat trebuie să ieși din ea și să-ți înfrunți problemele dar nu văd nimic rău în a uita de exemplu pentru o seară, de tot și să te distrezi de parcă ai fi cel mai fericit om de pe pământ?
Astfel, a doua zi, ai forțe noi și ești pregătit pentru orice.
Eu am început cu un lucru minor. Neg că e iarnă (urăsc iarna) și mă îmbrac ca de primăvară. Dacă o să răcesc, o să neg și răceala. Și dacă fac pneumonie și mor…ei bine, atunci nu o să mai am nicio problemă pe care să o neg! ))
Tu ce negi?
A.M. ”


Copyright…

Carnețelul de note

Imagine
Liste peste liste cu filme, muzică și alte ingrediente din bucătăria fiecăruia se ascund în carnețele cu note. Eu am păstrat fiecare carnet în care îmi notez toate absurditățile ce nu se sfiesc să își facă loc prin celulele mele nervoase. În carnețel nu uit să îmi trec chiar și visele (a se citi coșmarurile)... mă ajută să îmi dau seama ce se mai preumblă prin subconștientul meu... Deși în mare parte visez cu ochii deschiși, nu pot să notez chiar totul. Până și pasta pixului are o limită... și aș cumpăra carnete colorate multicolore și pixuri șmechere ce nu te faci ca un porc când scrii cu ele...dar... Mereu trebuie să faci câte un compromis: nutella în schimbul pixurilor inoxcrom, pâine în locul țigărilor, stabilitatea creierului în loc de crize apersonale și tot așa. Prefer carnețelul de note și taskuri tăiate adânc cu pixul decât aceste gânduri scrise virtualicește. Nu de alta, optimista din mine incurabilă (sîc!) speră că lumea va reveni la note scrise, scrisori de mână și înjurăt…

Dosare

Imagine
Am dosare peste dosare despre fiecare lucru ce mă înconjoară, îmi exprim părerea despre orice, oricând, oriunde. Vorbesc încontinuu de dragul conversației și mă oprește doar o idee a celuilalt. Așa se dezvoltă o prietenie frumoasă dintre noi doi, tu asculți în timp ce tac, iar când eu vorbesc, tu mă completezi fără vorbe care dor, fără să te uiți după ajutorul DEX-ului în stânga și dreapta. Dosarele umplu încăperea de cămin, sunt așezate pe culori mixate în funcție de ritmul unor piese psihedelice că doar hipsterii sunt la modă acum. Am dosare peste dosare și nu le dau nimănui să le xeroxeze, lăsați-mi memoria în pace!!!

„Aceasta e ora de fier”- Emily Dickinson

După o mare suferinţă, vin trăirile formale
Nervii stau ceremonioşi ca pietrele tombale.
Inima rigidă se întreabă – pe cine a durut
Şi cînd, a fost ieri sau mai demult?

Picioarele, mecanice, se duc şi se întorc,
Ca lemnul de nepăsătoare
Dacă se mişcă pe pămînt, prin aer sau rămîn pe loc.
E nepăsarea quartzului, e mulţumirea cristalului de sare.


Aceasta e ora de fier,
Dacă-i supravieţuieşti, ţi-o aminteşti
ca unul care-a fost răpus de ger -
îngheţul – stupoarea – şi resemnarea -


traducere de Dan Sociu


The Scream from Sebastian Cosor on Vimeo.

„Primăvară”- Jon Oskar

Imagine
Nicăieri nu-i primăvară decât acolo unde-am văzut crestele valului îngheţat ce spală feţele copiilor. Străinii susţin că-i iarnă încă. Asta începe prin oamenii care-şi spun: Iată, primăvara soseşte. Întra-adevăr, soarele s-a înălţat pe cer. E-un soare încă foarte sfios, dar oamenii îl salută şi spun: E mare deosebire. Am zărit o fetiţă alergând pe drumul îngheţat. Am auzit chiciura trosnind voios sub picioarele ei. Am văzut un bătrân ieşind fără haină, în pragul uşii ca să privească soarele cum asfinţeşte în timp ce noaptea geroasă aştepta dincolo de gherdapuri. Primăvară – într-adevăr, o presimţire doar, mai multă lumină. Am văzut o fată în picioare, cu mult înainte de căderea serii, pentru simplul motiv că era încă lumină. Buzele ei tremurau de bucurie, şoptind pentru ea însăşi. Am văzut o fată mergând pe drum, pe vreme calmă şi îngheţată, îmbătată de izbucnirea nopţii de primăvară.

Somn

Imagine
Mereu mi-a plăcut să dorm cu orele, zilele, nimeni să nu mă deranjeze, să nu mă mișc din aceeași poziție. Probabil fiindcă reușeam să visez, să creez tot ce vroiam din idei suprapuse peste imagini. Elementul surpriză era când cisam ceva ce nu avea conexiune cu realitatea, ceva ce n-am văzut niciodată în mod conștient. Somnul de 10 ore e revigorant pentru mine, îmi încarc bateriile și sunt gata,dar și somnicul de 4-5 ore îmi priește, sunt alertă toată ziua. Dorm la ore extreme, ori prea devreme, ori prea târziu. Nu uit însă când trebuie să mă scol și aud de fiecare dată propriul meu ceas. Nu mă trezesc la zgomote puternice, ci mă fac ca un cocon și dorm în continuare. Dorm 10 ore, deoarece pierd multe ore în insomnii totale, flashback-uri din amintiri, idei pe care trebuie să le notez și bineînțeles, gânduri aiurea, toate nu mă lasă să adorm liniștită. Când ești insomniac și ai încercat toate metodele de a adormi ca număratul oilor (pot să număr până la infinit că tot nu adorm), ceaiu…

Marea Mărțișoreală

Imagine
1 Martie a adus soare, zâmbete și bineînțeles o căruță de mărțișoare în magazine, pe tarabe, tărăbuțe și chiar pe toate străduțele dosite printre blocuri. Mărțișoare colorate, de hârtie creponată, chinezării de 2 lei 50 , o multitudine de zambile congelate și o groază de șnururi albe cu roșu. Marea Mărțișoreală este în toi și chiar pentru întârziații ce au uitat cadoul potrivit o floare degerată îi așteaptă într-un colț al străzii gata de a fi adoptată. Aș minți cu înverșunare dacă aș spune că nu îmi plac mărțișoarele însă mă întreb: oare la ce folosesc? Dacă nu primesc mărțișor de la tine înseamnă că nu ții la mine? Poți primi marț chiar și de la cineva care te ignoră intensiv, dar care ca un gentleman s-a decis din buzunarul său generos să cumpere tot felul de dichisuri cu aer de primăvară. Așa că prefer să ignor busculada ce se ivește de 1 Martie și să mă gândesc la ce voi face pe viitor. Am atâtea planuri mărețe și sper ca noua lună să îmi aducă putere de muncă ! Noroc și voie bun…