Postări

Se afișează postări din aprilie, 2010

Leapşa

Imagine
Răspund la leapşa dată de doamna profesoară Stan Loredana printr-o listă a activităţilor care îmi plac. Poate aşa mă veţi cunoaşte mai bine, dacă nu v-aţi dat seama ce figură sunt. Să ştiţi că nu le-am ierarhizat, sunt într-o ordine "dezordonată".
1. Să citesc o carte bună până noaptea târziu.
2. Să ascult cântecul vrăbiuţelor de la fereastra mea.
3. Să mănânc ceva bun făcut de mama.
4. Să mă răsfăţ cu un cappuccino.
5. Să fac pe cineva să zâmbească.
6. Să mă uit la un scurt metraj sau să fac chiar eu unul.
7. Să fac un "desen" pe caietul meu de însemnări zilnice.
8. Să vorbesc şi să mai scriu şi ceea ce gândesc.
9. Să mă relaxez la mamaie, hrănind animalele.
10. Să mă duc la mânăstire.

I. Copiaţi imaginea pe blogul dvs.
II. Scrieţi o listă cu zece lucruri care vă plac şi încercaţi să faceţi unul astăzi.

Nimic?

Imagine
Nu am mai scris nimic de aproape o săptămână. De ce? Am trăit într-un stres continuu... Să vă rezum un pic. Plecăm în Italia pentru a susţine un spectacol de teatru în franceză cu avionul, vine norul de cenuşă vulcanic, nu mai plecăm cu avionul, plecăm cu autocarul, alţi bani, nu prea există, şcoală, teme, învăţat, citit până noaoptea târziu, insomnie, oboseală, repetiţie piesa în limba engleză pentru festivalul Shakespeare, plecat la Oraşul de floci, acasaă, alte teme, mult de învăţat la limbile străine care câteodată chiar sunt "străine", durere de burtă, poate somn... Cam atât. Am muncit intelectual cât pentru o lună, iar munca intelectuală este muuult mai grea decât cea fizică şi cu mai multe dureri de cap.
Am fost ca o musculiţă care zboară încontinuu (vedeţi filmuleţul de mai jos). Am zburat, şi am zburat; fatalitatea continua să mă urmărească îndeaproape, un vânt al morţii mă împingea. Tot înainte, tot înainte: zburam şi nu ştiam unde o să ajung...







Poetic

Imagine
"Pentru mine nimic nu există decât poetic începând cu mine însumi. Uneori mi se pare că nici nu exist într-adevăr, ci că-mi imaginez pur şi simplu că sunt. Cel mai greu lucru pentru mine este să cred în propria mea realitate. Mereu sunt nedumerit de mine însumi, şi nu înţeleg prea bine, când mă privesc acţionând, cum cel pe care-l văd acţionând este şi cel care priveşte, şi cel care se miră şi se îndoieşte că ar putea fi actor şi spectator în acelaşi timp."
"Falsificatorii de bani"- Andre Gide

Halal minstru, monşer !

Ce frumos!!! Când se dezbătea Legea Educaţiei, aceasta a fost deja aprobată. De ce atâta vorbăraie? Dacă tot nu se ţine cont de păreri de ce se mai fac dezbateri? Mai bine ministrul ar spune: "nu mă interesează părerea voastră, aşa că nu vă mai agitaţi." Halal democraţie, monşer!!! Unde este ascultată vocea poporului? De ce să fie un lucru simpl, dacă poate fi făcut complicat? Veţi spune poate să nu mai fiu atât de sceptică, la americani aşa este sistemul de învăţământ. De ce trebuie să luăm totul de la americani? Înainte de a copia un concept de la ei ar trebui să vedem dacă este fezabil, oricine ştie asta. Extrapolând, pot spune că după ce că avem baze militare americane, scut antirachetă american, produse electronice americane, carne de tun românească în Irak şi Afganistan în maşini învechite şi altele asemenea ne vom americaniza încât vom mai uita şi cine suntem. Specific naţional, adio!!! Nu vreau să spun că americanii nu au lucruri bune, dar nu ştiu cum se face că noi …

Fetiţa cu chibriturile

Cu lumea în cap

Ion locuieşte într-o căsuţă cartonată, probabil un rest rămas de la magazinul mare din colţ. Mâncarea este o raritate, oricum nici nu are nevoie. Cerşeşte pentru băutura zilnică pe care şi-o aşează la intrare între uşa casei şi alte resturi de bere. Trăieşte de pe o zi pe alta cu speranţa că cineva îi mai dă nişte lei paralei pentru "mâncare". Când îi oferi mâncare începe să zâmbească blajin. Nu pot spune că îi înţeleg situaţia...Însă ştiu sigur că în România sărăcia conduce la o multitudine de asemenea scenarii, lanţuri ale slăbiciunilor. Cerul Bucureştiului găzduieşte pe lângă Universitate mulţi semeni de-ai noştri.

Oamenii străzii sunt acele persoane care nu au din ce trăi într-o lume care îi lasă noapte de noapte cu burta goală. Un zgomot sfâşietor le sugrumă fiinţa, iar ochii scrutători ai celorlalte persoane îi lasă cu un gust amar în gură. Fără noroc în viaţă, fără speranţă în ochi, fără familie, fără "acasă", unii dintre ei chiar cu educaţie înaltă, fără ban…

Regele dimineţii

Imagine
Citeam în numărul din aprilie al revistei Dilemateca despre un poet Alexandru Muşina şi noul volum de elegii existenţiale "Regele dimineţii" şi mă gândeam la faptul că sunt muţi poeţi necunoscuţi, valoroşi şi nestudiaţi. Vorba lui Culianu "Cei care au suprema importanţă în lume sunt întotdeauna necunoscuţi, în timp ce aceia care nu au importanţă îşi pierd timpul făcându-se necunoscuţi."
Volumul pare interesant, de abia aştept să-l găsesc în librării şi să cunosc fiecare fărâmă de viaţă ce se ascunde în el. Să cuceresc cuvintele ca pe un pisc necunoscut şi să simt emoţia redescoperirii Tainei. Paul Cerna remarca: "Avem în Regele dimineţii o poezie a intimităţii, a efemerităţii şi a trecerii, în care elogiul naturist al bucuriilor simple se îmbină cu blues-ul existenţial."
Un poem de o frumuseţe clasică este "Case":

Case ale ploii, case ale zăpezii,
Case ale după-amiezelor însorite,
În care te-ai oprit să-ţi tragi sufletul,
Să te dezmeticeşti.

Case ale…

Illumination

Le monde c'est un combat de taureaux ou une courtisane nue sur sa couche, un buveur d'absinthe, un bal masque, un champ de courses, un bouquet de pivoines tout ca sans distinction , sans hierarchie, le monde est un spectacle foisonnant et trivial, une fointaine de formes et de couleurs. L'art doit se mesurer a tout, la mort, celle d'un torero ou celle d'un suicide anonyme, fait partie du grand jeu.



Vezi mai multe video din Muzica





Vezi mai multe video din Muzica

Shakira- Gypsy

Ploaia- Valeriu Sterian