Postări

Se afișează postări din decembrie, 2011

Conexiuni la distanță - cu voi, între noi

Imagine
Nu vă întreb cum ați petrecut de Crăciun, fiindcă ar trebui să fac un blog special pentru acest lucru, dar vă pot mărturisi că prin acest blog noi doi, trei, șapte, nouă oameni comunicăm. Stabilim conexiuni la distanță între 2 minți poznașe ce nu pregetă să se întîlnească la nivel virtual. Gândurile noastre poate au fost și ale tale sau nu, însă prin idei, cuvinte, ambrambureli și altele ne-am legat inconștient unii de alții. De obicei, eu uit ce am scris și prefer să nu revăd nimic de teama erorilor de judecată ce mi se întîmplă că de! nu sunt nici Socrate și nici Platon. Îmi place atât de mult să pun umărul la construirea unei realități , iar dacă nici aceea nu mă mulțumește decât să o distrug cu barosul prefer să fac alta. Cu mânuțele astea două, am făcut o viață nouă! Îi înțeleg pe cei care preferă distrugerea trecutului (nimănui nu îi place să i se reamintească vechile greșeli, viața sa de odinioară), numai că nu ar fi mai bine ca pe vechile ziduri să se ridice un alt nivel? Indi…

Sărbători fericite!!!

Imagine
Dragi bloggeri și cititori, vă doresc ca acest Crăciun să vă umple inima de bucurie, iar Moșul să vă aducă tot ce vă doriți !!!

Despre un rai

Imagine
„Raiul nu este un loc, ci o stare de spirit.” (John Burroughs)

„Rai. Un loc unde cel rău încetează să te mai necăjească cu vorbărie despre treburile sale personale şi cel bun ascultă cu atenţie în timp ce i le explici pe ale tale.” (Ambrose Bierce)

„Raiul ar fi cu adevărat raiul dacă îndrăgostiților li s-ar permite să aibă parte de tot atât de multă distracție cât au cunoscut și pe pământ.” (Giovanni Boccaccio)

„Paradisul este infernul văzut din partea cealaltă.” (Umberto Eco)

„Singurul paradis e paradisul pierdut.” (Marcel Proust)

„Pentru mine raiul e un cartof mare copt și cineva cu care să-l împart.” (Oprah Winfrey)

„Nu există paradis, dar trebuie să facem așa ca să merităm să existe unul.” (Jules Renard)

„Dacă aș fi singur în rai, n-ar fi pentru mine un chin mai mare.” (Johann Wolfgang von Goethe)

Despre un iad

Imagine
„Iadul ești tu însuți și singura mântuire va veni atunci când vei renunța la tine pentru a te gândi profund la nevoile altei persoane.” (Tennessee Williams)

„Un iad inteligent e mult mai bun decât un paradis prost.” (Victor Hugo)

„Infernul este locul în care întrebarea ce e de făcut nu se mai pune. (Gabriel Liiceanu)

„Iadul este, neîndoielnic, starea celui care, aplecat deasupra prăpastiei, nu mai poate fi tras de nimeni înapoi.” (Gabriel Liiceanu)

„De îndată ce vei face Satanei concesiunea de a discuta cu el, poți fi sigur că te va bate în dialectică și te va îndupleca.” (Lucian Blaga)

„E mai bine să domnești în iad, decât să fii servitor în rai.” (John Milton)

„Nu am făcut niciodată, nimănui viața un iad, eu doar am spus adevărul, iar ei au crezut că e un iad.” (Harry S. Truman)

Frig de... oase

Imagine
Oasele mele bătrâne de 20 de ani nu mai suportă frigul. Am ajuns la o vârstă la care accept hainele pufoase și călduroase decât ca trupul meu să fie strâns ca un cârnat în chestii mulate. Mă sfiesc să le denumesc altfel decât chestii, fiindcă în opinia mea sunt doar un alt mod de a fi sado-masochist, mai ales pe un așa frig. Patul îmi este și el insuportabil de când nu mai mă încălzește. Niciun zâmbet, niciun vin fiert, nicio dragoste nu mai poate să îți încălzească sufletul. Lasă sufletul!!! Corpul meu deja nu mai vrea să se miște niciun pic din colțul meu de iad, eu și the smiths...

Despre bunătate sufletească

Imagine
„Degeaba le-am avea pe toate: inteligența, cultura, istețimea, supracultura, doctoratele, supradoctoratele (ca în profesorul din Lecția lui Eugen Ionescu),daca suntem răi, haini, mojici și vulgari, proști și nerozi, doi bani nu facem, se duc pe apa sîmbetei și inteligența, și erudiția, și supradoctoratele, și toate congresele internaționale la care luăm parte, și toate bursele pentru studii pe care le cîștigăm prin concursuri severe.

Nimic nu poate înlocui și suplini nițică bunătate sufletească, nițică bunăvoință, toleranță, înțelegere. Nițică susținută bună-cuviință.

Bunătatea sufletescă nu-i o virtute subtilă și rafinată, e un atribut de bază al ființei omenești și totodată un atribut al culturii. Bunătatea este alt nume al definiției date de Aristotel omului: ființa socială. Fără bunătate nu putem conviețui decît în condiții de groază și justificînd amarnica afirmație a lui Sartre: ceilalți, iată iadul !

Există un altruism elementar exprimat prin bunătate care este o axiomă a vieții o…

Ce mai faci?

Imagine
De ce să mai întrebi pe cineva ce mai face? Sigur îți va răspunde prin fraza clișeu: BINE. Eeee, uite că eu nu suport să îmi răspunzi bine, un simplu cuvânt care nici măcar nu descrie starea ta de spirit. Sau poate ai impresia că nu am timp să te ascult, că nu mă interesează ce spui ... înseamnă că pornești de la premisa că viața ta ori e prea complicată, iar eu cu mintea mea cât o nucă nu aș înțelege-o, ori consideri că e plictisitoare și mă scutești de la un chin pe care l-aș îndura cu stoicism. Viața tuturor ne poate inspira dacă vrem, de exemplu dobândești fără să vrei expresiile pe care le folosesc cei dragi ție, capeți niște manierisme diferite de cele pe care le-ai văzut tu. În fine, toți oamenii ne schimbă inconștient sau cu voia noastră. Foarte rar, găsești și persoane care te inspiră, cu care gândești nu la unison, ci în completare... La întrebarea despre existența ta măruntă, poți replica „mă simt ca dracu, uite ce mi s-a întâmplat...”, treptat se ajunge la o discuție și po…

M&M

Imagine
Ce bine e să fii numai tu cu tine!!! Fără alții care să te streseze cu problemele lor de conștiință, cu nevrozele lor nerezolvate, numai tu cu demonii tăi interiori. Măcar tu îți cunoști prea bine neajunsurile și nu ești nervos pe toată lumea indiferent de ceea ce fac. Încep să văd prin ochii lui Freud care menționa că toate frustrările noastre provin dintr-o singură indecizie. Cei care l-au citit știu la ce mă refer (sper!). Me and me- cea mai bună formulă de a fi liniștit, nu neapărat fericit. Oricum e mai bine să fii fericit cu tine, decât nefericit în doi. Părerea mea de om sincer e că dacă ești nefericit, trebuie să cauți în tine mixul potrivit. Care este? Doar tu cu tine, în consolare proprie.


Întrebarea

Imagine
„De ce ne întrebăm? Ca să aflăm răspunsul, ca să știm. Ignoranța și știința par termeni reciproc relativi, cam ca stânga și dreapta. Dar ignoranța pare să vină înaintea științei: întâi ești un ignorant, apoi devii un știutor. Și ireversibil.
Dacă, astfel gândit, am crede că avem un răspuns la de ce ne întrebăm, n-am fi răspuns la întrebarea cum de ne întrebăm. Adică: dacă răspunsul (știința), să zicem, își are cauza în întrebare (ignoranță), atunci cum se explică întrebarea și, mai ales ignoranța ? Are ea o esență în ea insăși, sau e doar relativă? Cum se naște starea de ignoranță, premergătoare științei și cauză a științei?
În treacăt fie spus, noi creștem într-o știință fără ignoranță. Suntem educați, învățați într-o seamă de lucruri în care n-am avut întrebările corespunzătoare. Am devenit știutori (școliți, educați) fără să fi fost (conștient) ignoranți.”
(Alexandru Dragomir- „Semințe”)

Enervări

Imagine
Mă enervează dezordinea...nervii mei nu suportă fericirea de a sta în jeg. Dacă aș fi fost un om cu un simț nemăsurat de nesimțire poate că aș fi acceptat ca hainele să stea pe jos și nu pe cuier, mâncarea prin colțuri iar resturile tronând în mijlocul camerei și așa prea mică pentru niște orgolii așa de mari. De...cam astea sunt motivele mele de enervare pe aici prin București, locul unde se dă ora exactă. Unde ești tu, Caragiale?

Trăiește senzațiile tari din relații !

Imagine
Relațiile eșuate între 2 persoane au în comun lipsa senzațiilor și a dialogului. Cei care afirmă că sunt împreună, fiindcă inteligența peste medie a partenerului i-a cucerit gravitează deasupra lunii. Bineînțeles că și acel factor a contribuit, dar totul se reduce la senzații. Atracția fizică este cea care te ghidează: îl alegi pe el datorită părului dat cu gel într-o parte a la Alain Delon, cămășii cu un nasture necusut ce mai are puțin și se rupe (ce neglijent e câteodată...), blugilor călcați doar în picioare, luați din grămada de boarfe lăsate prin toată camera care și așa nu-l cuprinde pe el, gigantul ce nu ezită să glumească pe baza diferenței vizibile de înălțime. Îi observi gesturile de om mare, doar e îmbrăcat la 4 ace (sic!), lucirea ochilor când încearcă să vadă dacă l-ai înțeles, râsul licențios în momente de solitudine și ai impresia că-l cunoști... Nu știi un om nici dacă mănânci cu el un drob de sare!! Dar ideea e conturată: senzațiile primare oricât de simple ar fi def…