Postări

Se afișează postări din iulie, 2011

RUȘINEA

Imagine
Îngerii nevăzut mă înconjoară,
iadul sau pururi raiul mă împresoară,
iar eu, numai eu,
stau singur și inhalez vapori de iubire,
minunata fericire.
Într-un colț incendiat de simțuri al minții,
rușinea se insinuează
treptat
văzându-mă ce sunt de fapt :
un ratat
și-mi spune nonșalant:

,,Bucură-te, străinule în noapte,
Bucură-te, singurătate, crater arid,
Bucură-te, tu, martor din culise al propriei tale vieți,
Bucură-te, viață, pregătire perpetuă,
a ceva ce nu se va întâmpla niciodată,
Bucură-te, că te afli în mijlocul universului,
Bucură-te, pentru starea ta de nedesăvârșire,
Bucură-te, că poți atinge norii
sidefii,
lânoși ici-colo,
rupți în colțuri sau mai curând sfâșiați,
Bucură-te, că de dincolo de ei
poți vedea albastrul
tare,
Bucură-te, când simți cele două pulsuri
ce în tine rezonează,
Bucură-te, făptură îndurerată!”




Știu că sunt în imaginația mea
o rușine,
În fiecare zi,
Aceeași EU.

Drumul

Imagine
Tu credeai în drumul acesta, nu te speriai de el, vorbeai zâmbitor de punţi eterate. Unde eşti acum ? Nu te văd în niciun fel, de când ţi-ai luat pământul în spate. Mă asigurai că umbrele au gură, Că ţi-au vorbit distinct, uneori. De ce, putrezind buzele tale tăcură Şi nu-mi grăieşti dintre noapte şi zori ? De ce acum, când ţărâna ți-e gazda, revii din amintiri atît de puţin ? Atât de subţire, dintre ceaţă şi fum, Te bănuiesc mai mult în mine, neclar.



Te întreb: acel izvor de parfum, Că vom răzbi peste timp, a fost în zadar ?

Cum văd eu lumea

Imagine
,,Noi nu știm ce este esențial în existența personală, iar altuia nu trebuie să-i pese de asta. Ce știe un pește despre apa în care înoată întreaga viață? Ceea ce a fost amar și dulce a venit din afară, ceea ce a fost greu, dinăuntru, din stăruința proprie. Am făcut, în principal, ceea ce propria mea natură m-a împins să fac. A fost penibil să primesc pentru asta atât de multă prețuire și dragoste. Și săgeți ale urii au fost țintite spre mine: ele nu m-au atins însă nicicând, deoarece aparțineau întrucâtva unei alte lumi și cu aceasta nu am nici o legătură.”

(Albert Einstein- ,,Cum văd eu lumea. Teoria relativității pe înțelesul tuturor”)


Bacalaureatul ca pe vremea lui Caragiale

Cand ies de dimineata din casa; o trasura din trap mare intra pe strada mea; in trasura, madam Caliopi Georgescu, o buna prietina. O salut respectos. Cum ma vede, opreste trasura, infigand cu putere varful umbrelutei in spinarea birjarului.

— Sarut mana, madam Georgescu, zic eu, apropiandu-ma.

— La dumneata veneam! raspunde cucoana emotionata.

— La mine?

— Da .Te rog sa nu ma lasi!

— Sa nu ma lasi! Trebuie sa-mi faci un mare serviciu amical. La nevoie se arata amicitia: sa vedem cat ne esti de prietin!

— Cu cea mai mare placere, madam Georgescu, daca pot.

— Poti! sa nu zici ca nu poti! stiu ca poti! trebuie sa poti!

— In sfarsit, ce e? de ce e vorba?

— Dumneata cunosti pe... Stiu ca-l cunosti!

— Pe cine?

— Ti-este prietin, stiu ca ti-e prietin! sa nu zici ca nu ti-e prietin!

— Cine?

— Popescu, profesorul de filosofie.

— Suntem cunoscuti, ce e drept; dar chiar asa buni prietini, nu pot sa zic.

— Las ca stiu eu.

— Ei?

— Ei! trebuie numaidecat sa te sui in birje cu mine, sa mergem la el, sa-i vorbesti pe…