„Regretul e o iluzie cadaverică” spune o voce asasină.
S-a întâmplat să fim o poveste cu atâta conținut...
Sunt goală pe dinăuntru cu fiecare minut,
Când umbra feței tale nu mă mai alină.
S-a întâmplat să fim o poveste cu atâta conținut...
Securea dinților tăi mă absorbea,
Eram un hău în bucăți mici de vată,
Abscons gândul părea că vrea să mă bată.
Cu sânge rece îmi aștept raiadul iminent,
Ca sclipirea ta adolescentină să-mi facă inima curbe.
Lumea te știa ca pe tiparul nevăzut al ființei mele.
Eu întreb: de ce m-am îndreptat spre tine?
„Frânge forțele din ochiul tău cristalin
Și ignoră timpul balerin!
Nu întreba: de ce mă îndrept spre tine?
Cușca cu sufletul de foc fantomatic îmi aparține.”
