Obsesii

În postarea anterioară am scris că voi face o listă cu ce am mai citit. Pentru a nu vă plictisi cu un pomelnic de toată frumuseţea, vă ofer spre citire câteva fragmente din nuvelele lui Liviu Rebreanu.

"Altădată aş fi dorit cu dorinţă mare să-mi scald ochii în lumina trandafirie a zorilor mari!... Acuma nicio lumină nu mă cheamă. Acuma întunerecul mă strigă... Mă strigă....Vin, vin!..."

"Moartea trebuie imaginată mai degrabă purtând un pumnal.

Înţelepciunea e a fiecăruia: nu e nicio realitate de ordinul generalului. Ea nu poate fi predată, doar trezită. Cultura, cu discreţia şi nedeterminarea ei, trezeşte, nu predă."

"Tăcerea devine expresia înţelepciunii dobândite traduse ca prudenţă."

"Orice carte, o dată născută, ascunde în ea propria ei reţetă. Poţi deveni autor de îndată ce ai aflat acest lucru; poţi deveni adică un harnic multiplicator al propriei tale scheme mentale pe care o muţi, mai mult sau mai puţin arbitrar, de pe un material pe altul."

"Fiţi atenţi la noul fiecărei zile şi veţi vedea cum se naşte miracolul."

De ce am transcris aceste rânduri? "Mi s-a părut mai interesant să scormonesc la rădăcina unui început de gând şi să dau astfel îndeletnicirilor mele un sens de necesitate."

Pe data viitoare!