Frumos

O zi frumoasă a fost azi...am râs încontinuu la şcoală, am reuşit să evit privirile unora, m-am retras în umbra zâmbetului altora şi în final am descoperit ce bine mă simt în compania lor. Cineva, nu ştiu cine, nu voi să spun cine, spunea că în spatele râsului se ascunde frica, iar eu nu mă ştiu fricoasă de fel, din contră mă consider ca un cavaler înarmat pentru luptă doar cu mâinile goale, un David al timpurilor ăstora(e mult mai bine să fii sarcastic cu tine însuţi, aşa suporţi mai bine ironiile pe care ţi le face viaţa la tot pasul). Duminică l-am redescoperit pe Gide, faţa sa umană mai bine spus. Oricum Gide este cam acelaşi în fiecare operă de-a sa, dar una e când îi citeşti corespondenţele cu Martin du Gard şi sesizezi omul din spatele "Pivniţelor Vaticanului", "Falsificatorilor de bani", "Tezeu" , "Prometeu rău înlănţuit", "Şcoala femeilor" şi "Roadele pământului", iar alta e când îi înţelegi concepţiile de viaţă din romanele şi povestirile sale. În viaţă întâlneşti câţiva scriitori care prin opera lor şi prin modul lor de gândire te fac să îi iubeşti, să vrei să îi reciteşti oricând şi oriunde. Unul dintre aceştia este Andre Gide, un scriitor original şi cel mai important, sincer...cât de sincer poate fi un artist... Deci, aşadar şi prin urmare, totul este frumos şi nici măcar nu s-a terminat ziua.