Ce mare progres a făcut omul de la început până azi?! A inventat cutia. Îmi dau seama cu stupoare că toată viaţa mea e legată de cutie. M-am născut şi cineva pe care nu-l cunoşteam m-a luat de lână mama şi m-a pus într-o cutie. Am aflat mai târziu că i se zice pătuţ. Mama m-a luat cu ea şi m-a dus într-o cutie mai mare. I se zice apartament. Cutia asta era într-o cutie mai mare care se numea bloc. Pe urmă, tata şi mama m-au dus după un gard şi am intrat în altă cutie. Pe ea scria şcoală. Din cutia asta în fiecare zi mă întorceam în cutia numită acasă. Câteodată venea tata sau mama să mă ia acasă cu o cutie roşie căreia ei îi spuneau maşină. Mai târziu cutia-şcoală a crescut şi pe ea scria liceu şi pe urmă s-a făcut şi mai mare şi scria facultate. Uite aşa m-am tot plimbat prin cutiile astea vreo 16 ani şi în sfârşit am ajuns unde vroiam, într-o cutie neagră numită teatru. Când am mai crescut, mi-am dar seama că mănânc din cutii tot felul de lucruri, mă uit într-o cutie mică colorată numită televizor. Câteodată mă sui într-o cutie lungă şi zbor, cică se cheamă avion, cu toate că nu ştiu ce înseamnă. În cutii de lemn îmi ţin hainele. Muzica vine din cutia cu butoane, focul de făcut mâncare din altă cutie cu butoane, la cutia numită magazin poţi cumpăra aşa ceva. Trebuie să ceri "aragaz". Mâncarea o ţin într-o cutie rece, numită frigider. Amintirile le ţin în cutii de carton în pod. Câteodată când fac film sunt filmată printr-o cutie de formă stranie şi din ce în ce mai mică şi sofisticată. Am mai văzut că atunci când oamenii dorm mai mult de trei zile fără să se trezească, înseamnă că trebuie să se odihnească. Sunt băgaţi în cutii de lemn, în pământ. Sunt băgaţi în pământ pentru că la suprafaţă e prea mult zgomot şi agitaţie şi nu se pot odihni cum trebuie. În pământ e bine şi linişte. Atunci când sunt odihniţi, în locul unde au fost puşi răsare iarbă sau flori sau copaci. Şi din copaci se fac cutii pentru odihnă. Pentru ca oamenii care au obosit să treacă dintr-o cutie în alta. Şi uite aşa, nimic nu e degeaba. Mare lucru e cutia!
Un articol al Oanei Pellea din "Timpul liber" pe care l-am păstrat împăturit într-un caiet mai vechi, fiindcă mi-a plăcut.
