Fericire şi iubire

Azi am scris despre fericire şi iubire, două concepte care pentru mine sunt antitetice. Nu ştiu de ce când vine vorba să scriu despre un sentiment profund, eu nu mă pot exprima aşa cum doresc. Mă enervează oamenii care pot spune cu uşurinţă ceea ce simt. Dar oare este bine să scrii mereu despre ceea ce ai tu mai curat? Cred că este mult mai bine să nu împărtăşeşti vorbe în vânt, cuvinte ce nu pot fi spuse cu emfază. Câteodată trebuie să te comporţi în mod egoist, să te închizi în tine cu sentimentele tale, fiindcă dacă le dai drumul din cutiuţa ta de rezonanţă, acel locaş se va transforma într-o cutie a Pandorei. Mai bine să fii urât pentru ceea ce eşti decât să fii considerat altcineva şi chiar să fii iubit pentru masca pe care o porţi zilnic.
Prefer ca iubirea şi fericrea să le tratez ca pe nişte concepte, întrucât altfel nici măcar nu mi-aş îngădui aceste rânduri ce probabil nici nu ar trebui să le înşirui într-o postare scurtă şi searbădă. Parcă Gide avea dreptate când spunea "Credei pe cei care caută adevărul. Îndoieşte-te de cei care l-au găsit."