Nu prea am avut timp să mai scriu câte ceva pe blog. Vă veţi întreba: "Cum să nu ai timp? Doar e vacanţă!!!" Mereu a trebuit să fac câte ceva în marea hărmălaie denumită Crăciun. Este adevărat că această sărbătoare şi-a pierdut semnificaţia, o dovadă în plus fiind ceea ce am făcut eu: shopping maniac pentru a pregăti masa de Crăciun, pregătirea dulciurilor de Crăciun şi decorarea bradului.
De aceea mă simt niţel obosită, niţel pustiită şi poate mai mult tristă. Tristă findcă ceea ce am făcut pentru ca toată lumea să se simtă de Crăciun foarte bine, nu a fost apreciat. Mâncarea a fost consumată fără ca bucătăresele să primescă felicitări, într-un stil ce l-aş putea denumi "de porc ", pe lângă brad a trecut toată lumea însă numai părinţii l-au admirat, deci toată munca a fost în zadar. A fost un Crăciun de neuitat...
De aceea mă simt niţel obosită, niţel pustiită şi poate mai mult tristă. Tristă findcă ceea ce am făcut pentru ca toată lumea să se simtă de Crăciun foarte bine, nu a fost apreciat. Mâncarea a fost consumată fără ca bucătăresele să primescă felicitări, într-un stil ce l-aş putea denumi "de porc ", pe lângă brad a trecut toată lumea însă numai părinţii l-au admirat, deci toată munca a fost în zadar. A fost un Crăciun de neuitat...
AM TIMP
de Paul Everac
din volumul "Acomodări-poeme, poezii, cuplete"
Am timp acum destul pentru tristeţe
Îmi pot permite luxul de-a fi trist
Când viaţa nu mai vrea să mă răsfeţe
Am timp să mă întreb de ce exist.
Versurile le găsiţi la adresa http://en.lyrics-copy.com/calogero/lombre-et-la-lumiere.htm
