Rețetă de drum




Drumul București- Slobozia Veche durează 3 ore și jumătate cu cel mai ieftin mijloc de transport, trenul. Deși urât de cei care își doresc să ajungă pronto la destinație, eu îl ador. Cred că adevărata ta personalitate iese la suprafață în cele câteva ore în care stai cu persoane necunoscute sau cu prieteni la un pahar de vorbă (numai pahare de Pepsi- Simona știe de ce). Atunci îți dai seama de preferințele fiecăruia, de puterea de a se distra într-un spațiu îngust în care vara nu poți respira, râzi cu lacrimi la glumele unuia sau altuia, afli bancuri cu și despre Bulă și bineînțeles, adormi legănat pe muzică remixată (manele și alte manele). Apropo, ați ascultat manele vreodată unele peste altele, nu vi se pare că sună identic la ritm și versuri? Drumul te maturizează într-un fel în care nici nu îți dai seama, scapi de toate frământările și te concentrezi să ajungi cu bine la destinație (doar, vorbim de România, oameni buni, țara unde viața se trăiește la extrem). Și nu mă înțelegeți greșit, iubesc România poate și datorită acestui lucru. O plimbare cu personalul te învață toleranța (vei ajunge să suporți totul și să iei orice ca pe un lucru normal- inclusiv alcooliștii), iubirea față de oameni (cel mai greu lucru e să înveți să îi iubești pe toți- nu numai să îi tolerezi, fiindcă poți tolera prostia, dar să nu o iubești), ajutorul reciproc (off, ușile mici și bagajele imense nu sunt cea mai bună combinație), simțul măsurii (vara, trebuie să-ți drămuiești apa și banii- tentațiile astea!), puterea de a rezista privirii năucitoare a controlorului atunci când îi oferi nu unul , ci trei bilete care nu mai sunt valabile până când îl găsești pe cel corect (Sonia știe!), simțul orientării (am ajuns să cunosc metroul ca în palmă indiferent că trebuie să alergi de pe o magistrală pe alta ca un ogar în căutarea prăzii). Nu vreau să scriu aici un Bildungsroman așa că mă opresc aici până nu devin prea sentimentală că doar e un lucru arhicunoscut că nu îmi pot stăpâni emoțiile. Cam aceasta a fost rețeta pe ziua de azi. Porniți la drum pentru a vă cunoaște your true colors!

Related Posts:

  • Poetic"Pentru mine nimic nu există decât poetic începând cu mine însumi. Uneori mi se pare că nici nu exist într-adevăr, ci că-mi imaginez pur şi simplu că sunt. Cel mai greu lucru pentru mine este să cred în propria mea realitate.… Read More
  • Cuvintele unui idiot* Să pledeze pentru sine e mai greu decât să pledeze pentru alţii.* Fericirea lui este însoţită de suferinţă, iar liniştea de plictiseală.* Doreşte să trăiască o viaţă raţională de la început până la sfârşit, să-şi păstreze c… Read More
  • ORIUNDE AI FI...Îi şoptesc ceruluiSă te urmărească mereuOriunde ai fi.Îi şoptesc ploiiSă-ţi amintească de mineOriunde ai fi.Îi şoptesc vântuluiSă-ţi trimită sărutul meuOriunde ai fi.Îi şoptesc pământuluiSă-ţi spună că te iubescOriunde ai fi.… Read More
  • ANIAm mers printre anişi un zâmbet a încremenit pe o stâncă.Am stat şi am privit ca pe un păstor de aerîntr-o apă adâncă.Am găsit aer şi am cerut pentruun pământ crescut jos prin apăca o plantă moartă ce regretăcă seva în visuri… Read More
  • TRĂIESC !!!!Calc pe cochilii de melciŞi mi se pare că mugetul lorEste furia gândurilorCe ţipă-n mine,Pietrificând prin răsunetul lorLabirintul vieţiiÎn careTrăiesc ca un mort.… Read More