Toată lumea este crizată zilele acestea. Unii au în mod repetitiv criză de nervi, alții au o criză financiară, unele au o criză sentimentală, unul are o criză familială....nu mai spun de cei care se crizează atunci când intră în panică din cauza lipsei de timp. Orice criză scoate la iveală toate angoasele și depinde de fiecare de cum le depășește. Mă surprind persoanele care tot timpul se simt sub presiune, atacate din toate părțile, anxioase din cauza unei frezuri proaste sau a poșetei plic care nu se potrivește vai! , ce tragedie cu rochia fâl-fâl. Înainte de a emite judecăți de valoare despre cineva ar cam trebui să-l cunoști. Dar te poți apropia de o persoană care mereu are garda ridicată și spini până și pe limbă ? Credeam că numai adulții sau cei stresați au crize, însă observ că până și puștanii de 3-4 ani au crize...mai mult de personalitate. Țipă atunci când ai impresia că vorbesc, zbiară sau rag * depinde de situație* la mamă să le dea mingea Hanna Montana aruncată de la etaj, își mușcă fratele sau sora de braț și deseori își lovesc mamele sau bunicile atunci când nu li se cumpără ce vor ei. Reclamele la prezervative cu copii alintați nu au fost mai adevărate. Toată lumea știe că dacă îți răsfeți copilul, ajungi să o pățești tu la final, dar unora le este mai greu să nu-i mai răsfețe pe proprii lor copii. În fine, eu nu am copii, deci vorbesc dintr-o perspectivă obiectivă, a spectatorului dintr-o sală de teatru. Îmi amintesc acum de o dezbatere de la ora de educație pentru sănătate când ni s-a pus franc întrebarea *cam inoportună, părerea mea* dacă o să facem copii în viitor, dacă ne dorim. De unde să știu că îmi doresc ceva ce nu am avut niciodată sau dacă o să îmi doresc vreodată? Credeți că la 19 ani mă gândesc serios la făcut copii? Hai să fim serioși! Gândirea și soarta se schimbă constant, așa că niciodată nu știi ce îți rezeră viitorul. Când am auzit-o pe o colegă că vrea 3 copii, 2 fete și un băiat, discuția a ajuns să mă enerveze de-a dreptul dorindu-mi să ies din nebunia asta cu iz de roman ieftin. De ce? E bine să ai imaginație ...așa cum am eu acum și fac copii pe hârtie sau de hârtie...e dureros însă să stabilești tu dinainte ce vrei, să planifici până în cele mai mici detalii pentru ca apoi tot visul să se destrame. Într-un minut! Zap! Dacă, ipotetic vorbind, acea persoană va avea numai băieți, dezamăgirea ar putea să o cuprindă și ar putea fi chiar mânioasă pe proprii ei copii. Cel mai bine e să faci totul la timpul lui, indiferent de criză, să nu te lași influențat de părerile celorlalți și dorințele unora. Nu te lăsa dărâmat de viață ! Construiește-ți propriul drum dacă viața până acum te-a îndrumat greșit! Poate că ar fi bine să mai vezi și alte semne din jurul tău...
P.S. Recitind ce am scris, parcă și eu aș fi atinsă de o mică ...criză...euforică. Atâtea gânduri despre viitor, soartă și copii într-o singură postare mă fac să mă întorc la vinul meu, Red Red Wine.
”I just thought that with time
Thoughts of you would leave my head
I was wrong now I find
Just one thing makes me forget
Red, red wine
Stay close to me
Don't let me be in love
It's tearin' apart
My blue, blue heart”
P.S. Recitind ce am scris, parcă și eu aș fi atinsă de o mică ...criză...euforică. Atâtea gânduri despre viitor, soartă și copii într-o singură postare mă fac să mă întorc la vinul meu, Red Red Wine.
”I just thought that with time
Thoughts of you would leave my head
I was wrong now I find
Just one thing makes me forget
Red, red wine
Stay close to me
Don't let me be in love
It's tearin' apart
My blue, blue heart”
