Căldură mare

În așteptarea startului, eu stau...și stau...și mă topesc ușor, ușor pe o căldură insuportabilă ce mă face să mă gândesc din ce în ce mai des la calitatea noastră de muritori. Să vină o dată sfârșitul lumii sau măcar Era glaciară că nu mai rezist! Frigul este a doua mea natură, am mereu picioarele și mâinile reci (că doar sunt sinceră, nu că am circulația sângelui proastă), m-am născut pe frig, am trăit în frig(anii '90 te învățau să crești ca o buruiană, fără căldură și bani, încât cei care îndurau atunci nu mai au acum nevoie de emisiuni ca „Tehnici esențiale de supraviețuire”), m-am jucat afară indiferent de vreme și nu lipseam de la jocurile din fața blocului, iar culoarea purpurie a feței era ceva obișnuit la toți copiii. Căldura mare mă obligă să consum hectolitri de apă încât voi fi nevoită să-mi leg sticla de apă de gât sau să-mi drenez tot sângele și să-l înlocuiesc cu prețiosul lichid, APA. Septembrie este pe final și căldura ÎNCĂ persistă. Îmi este dor de frigul care face ca creierul meu să funcționeze cum trebuie, să nu mai fie îngrijorat că o să se deshidrateze. După ce că trăim ca în Africa acum trebuie să agreăm și căldura specifică ca și melodiile tribale, a se citi manelele...Până vine frigul mai ascult t.A.T.u. ...și las deoparte videoclipurile de vară ce prezintă mereu petreceri în locuri exotice cu fete mai mult dezbrăcate și băieți cu voci lucrate ca și mușchii lor în sala de forță.