Mereu am apreciat punctualitatea. E un semn de respect față de celălalt să vii la timp, să nu întârzii minute bune peste sfertul academic. Ce se întâmplă însă când tu ești persoana care așteaptă ... anul universitar? Și parcă nu mai vine...Plictiseala devine noua rutină, întrucât vechea rutină pe care ți-ai făcut-o timp de 12 ani a fost înlocuită. Mecanismul tău de funcționare este momentan în reparație. Mă simt ca un alergător care așteaptă la start să înceapă cursa ... presiunea crește cu fiecare secundă care trece... Săptămânile și lunile de stagnare ajung să te facă un mic student la vârsta pensionării. Da, am devenit o persoană de vârsta a treia. Când nu ai nimic de făcut decât să lâncezești pe canapea ca un muribund și realizezi că e ceva în neregulă cu tine, lasă cafeaua/ceaiul din mână, nu mai zapa și lasă lumina să intre în casă! Mă bucur că mai sunt cărți pe care îmi doream de mult să le citesc, seriale pe care nu am apucat să le văd și filme pe care am preferat să le ignor o viață întreagă, comedii ușurele (2 ore de râs prostesc la un film de categoria B te destind într-un mod nemaipomenit). După ce te plictisești, (nu de alta dar eu mă plictisesc repede dacă nu e ceva care să-mi atragă atenția într-o jumătate de oră- un posibil ADHD latent) îți organizezi toate fișierele din calculator și ai un sentiment de satisfacție că ai făcut ceva pe ziua de azi. Așteptare frustrantă... aceste două cuvinte descriu cel mai bine starea în care mă aflu.
Pentru cei cărora startul a fost dat le urez : Succes în tot ceea ce își propun!
Pentru cei cărora startul a fost dat le urez : Succes în tot ceea ce își propun!
