Totul e să fii la limita
prăpastiei, realizezi astfel ce ai în spate și de ce vrei să fugi. Mereu ne
adăpostim de propria persoană în brațele altcuiva. Acum eu, un omuleț de 1,50 m
fără cap am decis să stau și să mă uit în prăpastie. Poate fug, dar nu mai
contează. Ce mi se arată e și așa prea frumos...
„Ce
vrea autorul să spună prin paragraful acesta?”
...
Colaje
Deea http://deealoca.wordpress.com mi-a dat ca temă să îi fac o continuare povestirii ei numite „Litere” http://deealoca.wordpress.com/2013/12/17/litere/. Ea e unul din oamenii ăia cu care ai multe în comun așa că sper să vă placă. Înainte citiți textul ei, pentru a vedea că scrie mai bine ca mine (sic)!
Da , am făcut un show ca să mă conving că „vreau
să… nu pleci”. Nu e complet, dar măcar am zis ceva.
I., că doar așa îi pot spune plecase...
22 rezoluții la 22 ani
Postarea aceasta e un memento pentru mine, fiindcă m-am dat de prea multe cu capul de zid și tot nu am înțeles prea multe. Așa că cel mai bine e să-ți faci rezoluții de care să te ții cu dinții. Sau măcar să încerci. Doar încercarea moarte n-are. Deci...
1. Să nu te mai încrezi în oameni confuzi. Mereu ai suferit și parcă tot acolo te duci.
2. Nu mai fă alegeri tâmpite, gândește rațional din când în când! Nu mereu că după aia îți spune lumea...
Fata din vis (continuare)
S-a întâmplat așa. Ele stăteau în fața mea, îmbrăcate în
halate albe cu urme de sânge pe mâneci, purpură specifică unor regine ale
morții și vieții. După ce au încetat să vorbească despre noul Farmec au luat
plicul de la tata cu lei grei. Fără timbru. Doar un plic alb smântânos fără
timbru. Oare cât mai costă o bucată de carne zilele astea? Nu-mi închipuisem
niciodată că...
Fata din vis
Ai
mei mereu aprind o lumânare mică de ziua mamei. E albă și rotundă. Miroase a
biserică, a bătrâne ce-și fac semnul crucii până jos. O pun la vii, după ce
fratele meu pune una la morți. O dată am întrebat de ce aprindem una de
fiecare. Tata mi-a dat un cot, doar suntem în Biserică, trebuie să tac. Eu cred
că este pentru ea, fata din vis, sora mea avortată.
Până
ce nu te vezi un embrion fără viață, Dumnezeu nu poate face mare lucru din
viața ta....
Angela
Se lasă ușor pe genunchi, își întoarce umărul și începe să vadă. Gaura cheii nu e chiar atât de îngustă, cum se spune. Afară, doi vecini se tachinează cu privire la uscător. Nea Andrei îi urează nonșalant lui tanti Vera să se usuce singură dacă tot vrea tot spațiul.
Angelei nu îi place să iasă, are o poziție excelentă în fața ușii. Totul e camuflat privirii, se poate observa...
Pe bune, la bătrânețe?
Există foarte multă ură pe acele persoane care fac o facultate „la bătrânețe”. De parcă, le-ar blama că se (auto)educă, că vor să se perfecționeze. „Au venit și moșii ăștia!”, „Ce naiba mai vor să învețe, să stea acasă la copii!”, „Vor să facă facultate, dar nu vezi că nu au toate facultățile?”. Deja m-am săturat de placa asta. E veche, hodorogită și prefer să o ignor. Bine, ignori ceva, te faci că nu auzi, până când explodezi. Și cum e în trend...
Din comoditate
Cu o oră în urmă mă gândeam că nu am mulțumit oamenilor ce mi-au trimis recomandări, o bătaie pe umăr de „hai, mai scrie!” și evident, celor ce din curiozitate au citit ce am scris pentru prima oară. Vă spun tuturor: „mulțam fain!”. Gata cu mulțumirile ca la teatru! E vremea să mai mergem prin labirintul gândurilor. Ca un iubitor al literelor șugubețe câteodată eu nu mai fac...
Alerta
Metroul e supraîncărcat de roboți cenușii ce se îndreaptă spre Timpuri Noi. Cântece de înarmare ale unor salopete pestilențiale îndeamnă la salutul suprem: „Îndreptați-vă spre ieșire. Acesta nu e un exercițiu! Arde!”
Florina încă simte privirea surdă a Ralucăi în ceafă. Sunt singurele persoane care nu se feresc de arsuri.
- De ce nu pleci? Fugi! Nu vezi că arde?
- Mi-e greu...
Din bucătărie
Igrasia acoperă o parte dintre masa de bucătărie și cuptor, de fiecare dată fulgii mici, albi și pufoși sunt curățați de mama. Încă îmi port pijamalele flaușate și maieul tetra, fiert pentru a deveni smântânos. Stomacul îmi ghiorăie, dar mai sunt 2 ore până se coace pâinea. E bine aici, bucătăria e singura parte din cutia de chibirituri numită bloc. Deh, cred că d-aia apare și mucegaiul, îi place căldura. Gazele o iau razna, sunt infidele ca și sifonul,...
Resuscitare la miezul nopții
Încep să scriu la 12 noaptea. E liniște mormântală, deci pot să-mi aranjez pe compartimente ideile. În primul rând, jur pe rozul laptopului că voi posta cam în fiecare zi tot ce scriu pe diverse colțuri de hârtie, carnețele, cursuri și alte gratuități de ziare. De 4 ani mențin acest blog și intenționez să continui până când neuronul meu singuratic se va stinge de la sine, de aceea încurajez orice comentariu, observație, idee care ar putea să îl îmbunătățească....
