Trăiau de mult timp împreunăŞi cam începuseră să se repete:
El era ea,
Şi ea era el,
Ea era ea
Şi el era tot ea,
Ea era, nu era,
Şi el era ele,
Sau cam aşa ceva.
Dimineaţa mai ales,
Până se alegeau bine,
Care cine mai este,
De unde şi până unde,
De ce aşa şi nu altminterea,
Trecea o groază de timp,
Trecea timpul ca pe apă.
Voiau uneori chiar să se sarute,
Dar îşi dădeau seama la un moment dat,
Că amândoi sunt ea,
Mai uşor de repetat.
Atunci începeau de spaimă să caşte,
Un căscat de lână moale,
Care se putea şi croşeta
În felul următor:
Una cască foarte atent
Şi cealaltă ţinea ghemul.
