Portrete

Plictiseala nu-mi dă pace și mă împiedică să mă mai gândesc la ceva serios, așa că am început să... să ce? Mă uit la filme făcute după cărțile pe care le-am citit. Deși nu recomand nimănui acest lucru, fiindcă parcă filmele iau din strălucirea cărții, fără a vorbi pretențios. Mie îmi plac tocmai pentru că mă fac să mă reîntorc la lectură, să văd chiar așa a fost, eu parcă îmi aminteam altceva, etc. Nu știu dacă vă mai aimntiți jocurile acelea cu descoperirea celor 10 diferențe dintr două imagini...mi-au plăcut întotdeauna, iar filmele realiyate după o carte sau adaptate mă prind în jocul lor de găsire a diferențelor. Să nu vă gândiți că eu caut numai acest lucru, dacă filmul ajunge să mă prindă, ignor orice urmă de rațiune. Pentru cei care nu au timp, chef și nici pasiune pentru citit, filmul este o alternativă așa cum sunt cărțile cu poze pentru cei care nu știu să citească.În continuare o să vă scriu despre Portretul lui Dorian Gray.
Un om alături de care conversația nu era niciodată plictisitoare, Oscar Wilde, faimos pentru spiritul său ager și-a început activitatea literară publicând poezii mediocre dar în curând a devenit faimos pentru piesele sale comice. Deși aceste piese Un soț ideal, Ce înseamnă să fii onest se bazau pe intrigi simple și familiare, ele se ridicau mult deasupra convențiilor tocami prin depășirea acestor reguli sociale. Romanul său Portretul lui Dorian Gray a fost considerat la vremea lui scandalos și imoral (dacă s-au ghidat după prima lectură, au citit printre rânduri...în fine, despre moralitate în artă voi scrie cu altă ocazie).
Dorian este un tânăr cultivat, bogat și extrem de frumos care captează imediat imaginația a lui Basil. El acceptă să i se facă câteva portrete și Basil îl descrie deseori ca pe un erou antic grec. La începtul romanului, artistul tocmai încheie primul portret al lui Dorian, dar după cum recunoaște față de prietenul său, Lord Henry, tabloul îl dezamăgește, deoarece scoate la iveală prea mult sentimentele sale față de Dorian. Un hedonist, lordul îl contrazice afirmând că tabloul este capodopera lui Basil. Întâlnirea dintre Dorian și lord Henry nu decurge așa cum și-ar fi dorit Basil, lordul supărându-l pe Dorian cu un discurs despre natura trecătoare a frumuseții și tinereții. Temându-se că cele mai impresionante caracteristici ale sale se trec pe zi ce trece, Dorian blestemă portretul, crezând că într-o zi va rămâne doar o amintire a ceea ce fusese el în tinerețe. Într-un moment de furie, Dorian își pune sufletul în joc dacă tabloul va purta povara bătrâneții și a infamiei, permițându-i lui să rămână veșnic tânăr. În încercare de a-l calma pe Dorian, Basil îi oferă portretul. Mai departe scrie în carte...sau în trailer-ul de mai jos: