La război



Suflet nefericit,
Visul tau nu s-a implinit.
Suflet nefericit,
Cat ai plans, cat ai suferit.
Tot ce-ai iubit,
A fost durere.
Ce-ai pretuit
A fost parere.
R:Uita tot ce-ai pierdut,
Tot ce-ai vrut, tot ce n-ai avut.
Uita timpul ce-a trecut,
Un sfarsit e un inceput.
(solo)Un sfarsit e un ïnceput ...
Cred că am renunţat la visul meu. Acela de a mai ajunge la naţionala de română,de a retrăi emoţia (re)descoperirii de sine prin intermediul cuvintelor aşternute pe hârtie. Însă aşa cum afirma şi Aristotel, "nu putem învăţa fără durere". Iar dacă era nevoie de acest şut în fund pentru a merge mai înainte... a-mi deschide ochii că eu pot face mai multe...
Realizez acum că am fost şi sunt într-un permanent război, cu mine însumi, cu alţii, cu nălucile nopţii, cu gândurile care nu-mi dau pace. Un soldat cu un toc în mână trimis la război fără a şti la ce să se aştepte, la ce o să găsescă pe câmpul de bătălie. A supravieţuit luptei, a lăsat mult sânge pe drum, multe lacrimi, multe aspiraţii...Însă cel mai important lucru este că a pierdut Speranţa, a trântit uşa în faţa lui Dumenzeu şi a mers mai departe...cu fruntea sus şi cu ochii închişi...