Nimic?

Nu am mai scris nimic de aproape o săptămână. De ce? Am trăit într-un stres continuu... Să vă rezum un pic. Plecăm în Italia pentru a susţine un spectacol de teatru în franceză cu avionul, vine norul de cenuşă vulcanic, nu mai plecăm cu avionul, plecăm cu autocarul, alţi bani, nu prea există, şcoală, teme, învăţat, citit până noaoptea târziu, insomnie, oboseală, repetiţie piesa în limba engleză pentru festivalul Shakespeare, plecat la Oraşul de floci, acasaă, alte teme, mult de învăţat la limbile străine care câteodată chiar sunt "străine", durere de burtă, poate somn... Cam atât. Am muncit intelectual cât pentru o lună, iar munca intelectuală este muuult mai grea decât cea fizică şi cu mai multe dureri de cap.
Am fost ca o musculiţă care zboară încontinuu (vedeţi filmuleţul de mai jos). Am zburat, şi am zburat; fatalitatea continua să mă urmărească îndeaproape, un vânt al morţii mă împingea. Tot înainte, tot înainte: zburam şi nu ştiam unde o să ajung...