Leapşa

Răspund la leapşa dată de doamna profesoară Stan Loredana printr-o listă a activităţilor care îmi plac. Poate aşa mă veţi cunoaşte mai bine, dacă nu v-aţi dat seama ce figură sunt. Să ştiţi că nu le-am ierarhizat, sunt într-o ordine "dezordonată".
1. Să citesc o carte bună până noaptea târziu.
2. Să ascult cântecul vrăbiuţelor de la fereastra mea.
3. Să mănânc ceva bun făcut de mama.
4. Să mă răsfăţ cu un cappuccino.
5. Să fac pe cineva să zâmbească.
6. Să mă uit la un scurt metraj sau să fac chiar eu unul.
7. Să fac un "desen" pe caietul meu de însemnări zilnice.
8. Să vorbesc şi să mai scriu şi ceea ce gândesc.
9. Să mă relaxez la mamaie, hrănind animalele.
10. Să mă duc la mânăstire.

I. Copiaţi imaginea pe blogul dvs.
II. Scrieţi o listă cu zece lucruri care vă plac şi încercaţi să faceţi unul astăzi.

Read More

Nimic?

Nu am mai scris nimic de aproape o săptămână. De ce? Am trăit într-un stres continuu... Să vă rezum un pic. Plecăm în Italia pentru a susţine un spectacol de teatru în franceză cu avionul, vine norul de cenuşă vulcanic, nu mai plecăm cu avionul, plecăm cu autocarul, alţi bani, nu prea există, şcoală, teme, învăţat, citit până noaoptea târziu, insomnie, oboseală, repetiţie piesa în limba engleză pentru festivalul Shakespeare, plecat la Oraşul de floci, acasaă, alte teme, mult de învăţat la limbile străine care câteodată chiar sunt "străine", durere de burtă, poate somn... Cam atât. Am muncit intelectual cât pentru o lună, iar munca intelectuală este muuult mai grea decât cea fizică şi cu mai multe dureri de cap.
Am fost ca o musculiţă care zboară încontinuu (vedeţi filmuleţul de mai jos). Am zburat, şi am zburat; fatalitatea continua să mă urmărească îndeaproape, un vânt al morţii mă împingea. Tot înainte, tot înainte: zburam şi nu ştiam unde o să ajung...

Read More

Poetic

"Pentru mine nimic nu există decât poetic începând cu mine însumi. Uneori mi se pare că nici nu exist într-adevăr, ci că-mi imaginez pur şi simplu că sunt. Cel mai greu lucru pentru mine este să cred în propria mea realitate. Mereu sunt nedumerit de mine însumi, şi nu înţeleg prea bine, când mă privesc acţionând, cum cel pe care-l văd acţionând este şi cel care priveşte, şi cel care se miră şi se îndoieşte că ar putea fi actor şi spectator în acelaşi timp."

"Falsificatorii de bani"- Andre Gide

Read More

Halal minstru, monşer !

Ce frumos!!! Când se dezbătea Legea Educaţiei, aceasta a fost deja aprobată. De ce atâta vorbăraie? Dacă tot nu se ţine cont de păreri de ce se mai fac dezbateri? Mai bine ministrul ar spune: "nu mă interesează părerea voastră, aşa că nu vă mai agitaţi." Halal democraţie, monşer!!! Unde este ascultată vocea poporului? De ce să fie un lucru simpl, dacă poate fi făcut complicat? Veţi spune poate să nu mai fiu atât de sceptică, la americani aşa este sistemul de învăţământ. De ce trebuie să luăm totul de la americani? Înainte de a copia un concept de la ei ar trebui să vedem dacă este fezabil, oricine ştie asta. Extrapolând, pot spune că după ce că avem baze militare americane, scut antirachetă american, produse electronice americane, carne de tun românească în Irak şi Afganistan în maşini învechite şi altele asemenea ne vom americaniza încât vom mai uita şi cine suntem. Specific naţional, adio!!! Nu vreau să spun că americanii nu au lucruri bune, dar nu ştiu cum se face că noi mereu luăm tot ce-i mai rău de la ei. Suntem americanofoni şi în Educaţie ce mai!! Acolo mai lipsea!!!
Cu noul proiect de educaţie ne vom tâmpi, iar sintagma "români deştepţi" va fi istorie. Nu vreau să-i supăr, însă tot noi, românii suntem cunoscuţi în istorie ca un popor cu o inteligenţă deosebită, în care sistemul de predare actual şi precedent ne-a educat calităţile native. (vedeţi un link mai jos)
Ministrul Educaţiei ar trebui să-şi vadă de experiementele sale chimice şi să ne lase în pace cu ideile sale visate peste noapte. Ce visează el noaptea, doamna Vergu scrie ziua în proiect. Noi, elevii, mai ales cei care anul viitor vom susţine Bacalaureatul am ajuns cobaii domnului "Funeraru".
Doamna Vergu trebuia să-şi vadă de ziaristica ei, că oricum e total depăşită de situaţie, faptul că a predat şi ea acum o mie de ani nu garantează faptul că se pricepe la acest domeniu destul de complicat, învăţământul. Dacă vrea binele elevilor, de ce a renunţat la profesia ei de profesoară de română acum 25 de ani şi a intrat în ziaristică ? Probabil tot pentru binele elevilor...
Domnul "Funeraru" nici măcar nu are experienţă în ce priveşte Educaţia, nu cunoaşte situaţia "din teren". După ce o să stea la catedră şi o să aibă de înfruntat întrebările, doleanţele şi obrăzniciile elevilor, după aia poate avea un cuvânt de spus. Vorba unui bătrân: "Degeaba ai Facultate, dacă nu ai Facultatea Vieţii!" Aveţi un link mai jos către CV-ul domnului minstru, un mic pion al partidului din care provine.
http://www.euro-pdl.ro/files/cv/Daniel_Funeriu.pdf
Totodată vedeţi şi articolul acesta "La Microsoft a doua limbă vorbită este româna" ca şi comentariile lui Alexandru şi Cătălin.
http://www.foroswebgratis.com/tema-nteligenta_romaneasca_la_microsoft_a_doua_limba_vorbita_este_romana-59990-1590533.htm

Pentru reclamaţii şi alte comentarii vă aştept pe blog. Rândurile acestea au fost scrise la nervi şi probabil există anumite discrepanţe între realitate şi ficţiune. Ar trebui să mai scriu şi că articolul este un pamflet (dar nu scriu asta decât cu litere foarte mici, fiindcă realitatea din România nu poate fi de luat în râs, este chiar un fenomen tragic).

Asculta mai multe audio Muzica

Read More

Fetiţa cu chibriturile

Vezi mai multe video din Film

Read More

Cu lumea în cap

Ion locuieşte într-o căsuţă cartonată, probabil un rest rămas de la magazinul mare din colţ. Mâncarea este o raritate, oricum nici nu are nevoie. Cerşeşte pentru băutura zilnică pe care şi-o aşează la intrare între uşa casei şi alte resturi de bere. Trăieşte de pe o zi pe alta cu speranţa că cineva îi mai dă nişte lei paralei pentru "mâncare". Când îi oferi mâncare începe să zâmbească blajin. Nu pot spune că îi înţeleg situaţia...Însă ştiu sigur că în România sărăcia conduce la o multitudine de asemenea scenarii, lanţuri ale slăbiciunilor. Cerul Bucureştiului găzduieşte pe lângă Universitate mulţi semeni de-ai noştri.

Oamenii străzii sunt acele persoane care nu au din ce trăi într-o lume care îi lasă noapte de noapte cu burta goală. Un zgomot sfâşietor le sugrumă fiinţa, iar ochii scrutători ai celorlalte persoane îi lasă cu un gust amar în gură. Fără noroc în viaţă, fără speranţă în ochi, fără familie, fără "acasă", unii dintre ei chiar cu educaţie înaltă, fără bani într-o lume capitalistă în care banul ghidează atitudini şi percepţii, se simt închişi într-o lume care îi strânge şi nu îi înţelege. Poate când vom mai vedea un om al străzii ne vom gândi la destinul lor implacabil, la faptul că unii au ajuns pe stradă fără vina lor şi nu îi vom mai privi cu dispreţ, văzându-ne nepăsători de drum.

Mai gândeşte-te...

Read More

Regele dimineţii

Citeam în numărul din aprilie al revistei Dilemateca despre un poet Alexandru Muşina şi noul volum de elegii existenţiale "Regele dimineţii" şi mă gândeam la faptul că sunt muţi poeţi necunoscuţi, valoroşi şi nestudiaţi. Vorba lui Culianu "Cei care au suprema importanţă în lume sunt întotdeauna necunoscuţi, în timp ce aceia care nu au importanţă îşi pierd timpul făcându-se necunoscuţi."
Volumul pare interesant, de abia aştept să-l găsesc în librării şi să cunosc fiecare fărâmă de viaţă ce se ascunde în el. Să cuceresc cuvintele ca pe un pisc necunoscut şi să simt emoţia redescoperirii Tainei. Paul Cerna remarca: "Avem în Regele dimineţii o poezie a intimităţii, a efemerităţii şi a trecerii, în care elogiul naturist al bucuriilor simple se îmbină cu blues-ul existenţial."
Un poem de o frumuseţe clasică este "Case":

Case ale ploii, case ale zăpezii,
Case ale după-amiezelor însorite,
În care te-ai oprit să-ţi tragi sufletul,
Să te dezmeticeşti.

Case ale trecutului. Tapetate
cu celulele tale. Moarte de mult.
În care nu te mai poţi întoarce niciodată.
Fiindcă nu mai există. Fiindcă acoperişul lor roşu,
Din milioane de hematii, s-a scurs în pământ,
Fiindcă zidurile lor, din carne şi oase,
Le-a sorbit aerul ca un burete,
S-au destrămat în lumină.

Lumina din creier. Amintirea
Caselor ploii, zăpezilor, după-amiezilor liniştite.

Read More

Illumination

Le monde c'est un combat de taureaux ou une courtisane nue sur sa couche, un buveur d'absinthe, un bal masque, un champ de courses, un bouquet de pivoines tout ca sans distinction , sans hierarchie, le monde est un spectacle foisonnant et trivial, une fointaine de formes et de couleurs. L'art doit se mesurer a tout, la mort, celle d'un torero ou celle d'un suicide anonyme, fait partie du grand jeu.

Vezi mai multe video din Muzica

Vezi mai multe video din Muzica

Read More

Shakira- Gypsy

Read More

Ploaia- Valeriu Sterian

Read More