Nici dracul nu mă știa în al său lăcaș. Umblam cu pantalonii evazați
Și niște converși uzați.
Nu mâncasem decât zeamă de clopot cu un pic de osânză;
Aveam 19 ani și gura ferm acoperită cu o pânză;
Trăgeam de picioare prinse în mii și mii menhire,
Câte-un glas mereu mă îmbia cu vorbe de caterisire.
Frăgezimea beznei se împreuna cu lumina bețivă,
- Iar eu eram la mijloc -
De parcă ar fi existat vreo alternativă
Între raiul încarcerat sau
Iadul cu înverșunare refuzat.
O, lume- joc și joacă!
Viața mi-e neclară!
De ce vârsta se poartă ca o adversară?
Și nu fug! Nu! Nu fug!!
În stânga am berea, iar în dreapta anafura,
Agheasma o beau doar vinerea,
Mațele însă îi resping acritura.
Privesc la o gutuie ruptă-n colțuri spiralate,
Prin spatele meu se perindă câmpii-
Halucinații ambientale
În zilele ce sunt fără îmbrățișările tale.
