Nu voi încerca să teoretizez un concept: adevărul. Pur şi simplu, am revenit la poezie după o perioadă în care inspiraţia m-a părăsit. De acum înainte, voi încerca să vă destăinui câte ceva din experienţa mea maareee de viaţă... poate aşa mă veţi cunoaşte mai bine.
Ocolim durerea, deci adevărul.
pentru a nu suferi
ne minţim sufletul.
Ocolim singurătatea,
deci adevărul.
Pentru a nu-l răni
pe cel de-aproape
ne credem actori în
roluri de excelenţă.
Ocolim sfârşitul,
deci adevărul.
Pentru a nu pleca,
ne minţim conştiinţa
ce sălăşluieşte-n noi.
Vom spune o minciună
cu tentă de-adevăr:
„Taci, tu, suflete, căci noi
nu vom pleca,
ci vom rămâne veşnic.”
