ANI

Am mers printre ani
şi un zâmbet a încremenit pe o stâncă.
Am stat şi am privit ca pe un păstor de aer
într-o apă adâncă.

Am găsit aer şi am cerut pentru
un pământ crescut jos prin apă
ca o plantă moartă ce regretă
că seva în visuri n-o să mai încapă.

Un drum ales din cuvinte
îşi caută glasul îmbătrânit,
unul din o mie de ani, căci
în ani să ajungă a trebuit.

Imens şi într-o mare
este un ochi de om,
dar este mai bine
când ochiul vede răul.