Cine sunt?
În pauza dintre bătăile inimii
eu sunt un zgomot
pierdut în spaţiul himerei,
iar în ceasul ce ucide visarea
sunt picătura de sânge
de care râd muritorii.
Related Posts:
Ironii primare A greşi este omeneşte, a persista în greşeală este diavoleşte. Nimic din ceea ce este uman, nu-mi este străin, inclusiv greşelile tipice la limba română din clasele primare. Obişnuiam să nu-mi pregătesc lecţia la română, nu-… Read More
Popasul Un popas a fost conceput ca timp. Avem libertatea de alegere, dar nu alegem să ne supunem timpului. Suntem condamnaţi la viaţă cu tot ce implică ea: cunoaşterea limitelor umane, (ne)fericirea, demnitatea, moartea. Dacă ne ui… Read More
ObsesiiÎn postarea anterioară am scris că voi face o listă cu ce am mai citit. Pentru a nu vă plictisi cu un pomelnic de toată frumuseţea, vă ofer spre citire câteva fragmente din nuvelele lui Liviu Rebreanu. "Altădată aş fi dorit c… Read More
ObsesiiIar nu am reuşit să scriu. Timpul mă presează şi totuşi nimic nu-mi apare în faţa ochilor. Cred că ar fi trebuit să împrumut ochii ei, ai lui... poate aşa aş fi văzut mai bine.Dar ce să văd? Un om limitat, surmenat şi bineînţ… Read More
Numele tău e Angela Să mi se dea o clepsidră. Vreau să te aflu la timp. „La timp”, când? Înger indiferent, vis care s-a stins, mă deschid ţie, tocmai acum când spuneam că mi-e bine aşa, cu tine adormit în umărul stâng, acolo unde se termină moa… Read More
