Cuvintele unui idiot

* Să pledeze pentru sine e mai greu decât să pledeze pentru alţii.

* Fericirea lui este însoţită de suferinţă, iar liniştea de plictiseală.

* Doreşte să trăiască o viaţă raţională de la început până la sfârşit, să-şi păstreze conştiinţa curată şi sufletul neprihănit.

* A face este a vrea să facă. A vrea să facă un lucru este a-l face. La urma urmei, viaţa sa nu poate evita această circularitate a vieţii.

* Nu iubeşte nimic şi nu crede în El.

* Iubirea nu-l împlineşte.

* Nu crede în adevărurile spuse, ci doar în cele văzute, pipăite.

* Cuvântul scris este mult mai statornic decât fiinţele umane.

* Este vulnerabil la orice rană i-ai provoca. Asta după părerea mea, înseamnă sensibilitate.

* Caută un loc aflat dincolo de graniţele lumii cunoscute unde să-şi găsească fericirea.

Read More

Liceenii

În sfârşit am fost şi noi, XI F, uniţi. Ne-am comportat ca adevăraţi colegi, fără supărări, fără invidie, fără certuri. Vineri a fost o zi perfectă de adunat gunoaie şi stat la tăifăsuit. Ne-am distrat pe cinste şi am reuşit să facem dintr-o zi obişnuită, o amintire plăcută. Sper să nu rămână singura amintire frumoasă, la iarbă verde, cu colegii şi să mai avem parte şi de altele. Las pozele să spună mai multe.
Mulţumesc colegilor, nu tuturor (ştim noi cine a fost fetişcana care a lipsit) pentru tot. Pentru vorbe fără rost, râsete fără limite şi bunătate. Deci, se poate !!!
Închei postarea asta, că deja am devenit nostalgică. Mulţam fain...

Read More

Statuile vii

Am preluat un articol de pe siteul www.informal.ro despre nişte statui atât de frumoase şi realiste încât şochează. Însă nu pentru acest lucru trebuie remarcat sculptorul, ci pentru că a reuşit să recreeze o mica ţară din "Călătoriile lui Gulliver".

Se numeste Ron Mueck, este sculptor hiperrealist, s-a nascut in 1958 la Melbourne/Australia, in familia unor fabricanti de papusi, s-a dezvoltat ca artist autodidact, fara sa treaca printr-o institutie de invatamant artistic specializat. A lucrat mult timp ca decorator si creator de recuzita – intai la o emisiune TV pentru copii, apoi in industria cinematografica a efectelor speciale. Traieste la Londra de mai bine de 20 de ani. In toti acesti ani si-a exersat talentul in realizarea figurilor umane intr-un mod foarte realist, ca si cand ar fi vii. Socheaza prin acuratetea cu care lucreaza.
Despre “Mask II”, artistul Peter Plagens scria: “Daca tragi cu ochiul inauntru, poti vedea dinti, gingii si chiar cateva picaturi de saliva. Stai langa el un moment si vei jura ca l-ai auzit sforaind.”
Mueck si-a creat propria companie in Londra, realizand recuzita fotorealista si personaje robotice pentru industria publicitara. In ciuda detaliilor minutios lucrate, aceste manechine erau destinate fotografierii dintr-un anumit unghi, neglijandu-se astfel partile care nu intrau in cadru. Dar dorinta sa de a crea manechine care sa arate perfect din orice unghi ar fi fost privite devenise tot mai puternica. Asa a ajuns Mueck la concluzia ca fotografiile nu reusesc sa redea prezenta fizica a creatiilor sale, distrug fiorul real, motiv pentru care s-a intors spre sculptura artistica.
La inceputul anilor ‘90, cand inca lucra in publicitate, Mueck a primit o comanda de a realiza ceva foarte realist si s-a intrebat ce material ar fi mai potrivit. Latexul era ceva obisnuit si la indemana, dar nu era suficient de tare, ca sa obtina maximum de precizie. A vazut insa un mic decor arhitectural pe peretele unui magazin si s-a interesat din ce erau facute acele chestii dragute roz. Raspunsul primit a fost: fibra de sticla. recent a inceput sa foloseasca siliconul, deoarece acesta permite o modelare mai usoara a diferitelor parti ale corpului si implantul de par.
Creatiile sale se axeaza exclusiv pe corpul uman, urmarind fidel transformarile acestuia pe parcursul vietii, de la nastere si pana la moarte. Fara exceptie, sunt executate cu o atentie obsesiva pentru detaliu, de la porii pielii, pana la cel mai firav fir de par, incat, la prima vedere, este greu de crezut ca toti acei oameni, pitici sau giganti, nu sunt cu adevarat vii. Exploreaza ambiguitatea relatiei dintre realitatea “nuda” si tendinta noastra de a nu o privi in fata.
Sculpturile lui se joaca cu proportiile, de aceea par stranii, infioratoare si grotesti. Acuratetea detaliilor redate la o scara atat de mare le da nu doar un impact vizual stanjenitor si deconcertant asupra noastra, ci si unul profund psihologic, care indeamna la o redescoperire de sine intr-un mod mult mai simplu si mai sincer.

Read More

Suflarea vieţii- un filmuleţ foarte poetic

Read More

Primăvara II

Pastel pesimist

de I.L.Caragiale

Tot plouă! A! ce primăvară!

Cum curge fără să mai stea!

Se-ntinde ceaţa grea p-afară,

Pe cerul sumbru nici o stea.

E frig... şi apa mocirloasă

Infectă aerul curat,

La câmp e baltă mlăştinoasă

Şi codrul doarme întristat.

Sunt trişti şi corbi-n deal de vie,

Cobesc din nou a iarnă grea;

Plouate vrăbii cad o mie,

Nu vezi zburând o rândunea.

O barză, cu pas de măsură,

Soseşte ca explorator...

Şi plouă... plouă...-n bătătură,

Pustiu... Departe pleacă-n zbor.

Tot plouă, plouă, inundează...

Mai vin şi ape din zăpezi;

Umflate, apele spumează,

Torente curg din codrii ve'zi.

În ţarini grâul putrezeşte,

Sub piatră-n deal vii se îngrop;

De ploi plugarul sărăceşte,

Mălai, făină, nu e strop.

Şi soarele, o slabă rază

Când o mai pierde printre nori,

O tristă baltă luminează

Fără apus şi fără zori.

Read More

Primăvara

Pastel optimist

de I.l.Caragiale

Când plouă lin în primăvară,

Toţi zic: “Să dea Domnul, să dea!”

Şi de te culci pe prisp-afară,

Mai vezi pe cer şi câte-o stea...

E cald, şi ploaia răcoroasă

Ozon în aerul curat

În urmă-i lasă; drăgăstoasă

Natura toată-i un pupat.

Se pupă corbi, de bucurie

Că au scăpat de iarna grea;

Se pup' brabeţi cu gălăgie,

Şi iată şi o rândunea...

Şi-o barză... calcă cu măsură

Cu pasul grav, explorator,

Se plimbă chiar prin bătătură

Cu aerul nepăsător.

Când plouă toate germinează;

Pământul liber de zăpezi,

Spălat de ploi, se decorează

Cu mii de mii de muguri ve'zi...

În ţarini grâul încolţeşte,

În dealuri via o dezgrop;

De ploaie tot se-nveseleşte,

Pe orice frunză e un strop.

Şi soarele o caldă rază

Trimite pe furiş prin nori;

Iar flori şi pasări ca să-l vază

Se-nalţă, zboară către zori.

Read More

Miracolul

Miracolul este un semn care rămâne întotdeauna de descifrat. Apariţia unei raze de soare, înmugurirea copacilor, naşterea unui copil sunt miracole vizibile. Semne şi de asemenea o chemare să căutăm dincolo de realitatea aparentă prezenţa invizibilului.

Nu există miracol fără existenţa conştientă sau inconştientă a unui dialog cu Dumnezeu. Fie el intim, discret sau foarte spectaculos, miracolul nu există decât în şi prin credinţa pe care o avem în el.

Existenţa noastră e jalonată de semne mai mult sau mai puţin vizibile, pentru a ne arăta drumul. Nouă ne rămâne să fim vigilenţi, să le înţelegem sensul şi să le urmăm pentru a trece dincolo.

Poate nu credeţi în miracole, nu aţi văzut sau nu vi s-a întâmplat. Aţii pot avea chiar o ostilitate faţă de miracole, pur şi simplu fiindcă dincolo de minune, ei ghicesc prezenţa autorului lor şi pe care îl refuză cu hotărâre. De ce oare nu observăm mai atenţi ceea ce se întâmplă în jurul nostru ?

Vă propun o temă de gândire şi de puţină imaginaţie.

Rememoraţi-vă întâmplările de azi ori de ieri. Ce aţi văzut în drumul vostru? S-a mai schimbat ceva în mediul înconjurător?

Haideţi să fim mai receptivi la ceea ce se întâmplă în jurul nostru!

Mai gândiţi-vă...

Read More