Mă enervează dezordinea...nervii mei nu suportă fericirea de a sta în jeg. Dacă aș fi fost un om cu un simț nemăsurat de nesimțire poate că aș fi acceptat ca hainele să stea pe jos și nu pe cuier, mâncarea prin colțuri iar resturile tronând în mijlocul camerei și așa prea mică pentru niște orgolii așa de mari. De...cam astea sunt motivele mele de enervare pe aici prin București, locul unde se dă ora exactă. Unde ești tu, Caragiale?
