„Curcubeul” - D.H. Lawrence

„Ursula lăsa-n urmă adolescența și devenea femeie și, treptat, negura răspunderii, a propriei răspunderi, o învăluia. Era conștientă de ea însăși, era conștientă că e o entitate distinctă în mijlocul unei obscurități fără cap și coadă, era conștientă că trebuie să meargă undeva, că trebuie să devină ceva. Și se temea, neliniștită. Oare de ce trebuie omul să se maturizeze, de ce trebuie să-i cadă pe cap răspunderea asta grea, paralizantă, răspunderea să trăiască o viață pe care n-a descoperit-o încă? Din nimicnicie și dintr-o amestecătură fără formă, ea trebuie să devină ceva! Cum să facă? Și ce să devină? Să-și găsească drumul în beznă, unde nu-i nici urmă de drum! Dar încotro s-o ia? Cum să facă fie și numai un singur pas? Asta era chinul cel mare, să-ți cadă pe cap răspunderea propriei vieți. (...) Întrebarea era cum să acționezi. Încotro s-o iei, cum să devii tu însuți ? Nu erai tu însuți, erai doar o întrebare rostită pe jumătate. Cum să devii tu însuți, cum să știi întrebarea și propriul răspuns când erai un nimic mișcător, dus de vânturile din cer, indefinit, nerostit? ”