Căutare


Râde goliciunea zilei,
pe soclul ei de lumină.
Nu mai aştept timpul
rămas undeva în urmă
în umbra mea şi-a lui.
Râde, sufocată, ziua.

Mi-au ferecat zorii
şi-am plecat
fără să uit,
cu discul gigantic
pironit în spate.


Related Posts:

  • „De-abia plecaseși”- Tudor Arghezi De-abia plecaseşi. Te-am rugat să pleci.Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi.Nu te-ai uitat o dată înapoi!Ţi-as fi făcut un semn, după plecare,Dar ce-i u… Read More
  • Sulfuri Normal 0 false false false MicrosoftInternetExplorer4 /* Style Definitions */ table.MsoNormalTable {mso-style-name:"Table Normal"; mso-tstyle-rowband-size:0; mso-ts… Read More
  • NaivăNaivitatea este mereu încurcată cu inocența. Ele pot fi stări de fapt sau pur și simplu, trăsături de personalitate. Eu le percep ca pe niște tare de caracter de care mă dezic constant și pe care le las în pragul ușii de căm… Read More
  • Spini- din perspectiva unui țâcă„Aici sunt mulți oameni urâcioși, mami. Nu am văzut pe nimeni care să zâmbească... măcar atunci când mai fac o boroboață, mă ascund după tanti aia mică sau mă joc pe sub linia de metrou. Dar de ce sunt cu fața suptă, așa de p… Read More
  • Străina“Frumosul este ceva cumplit, înfiorător! Înfiorător, înţelegi? Pentru că nu poţi să-l cuprinzi, nu poţi să ştii ce-i acolo în fond, şi nici n-ai cum să ştii, fiindcă Dumnezeu ne-a pus în faţă numai enigme. Aici se întâlnesc t… Read More