De o lună, degetele mele au protestat și nu au mai vrut să scrie nimic pe blog. Am vrut să văd așa de test dacă pot rezista „tentației” de a mai înșirui cuvinte goale pe o bucată de hârtie virtuală. Simt că mă pierd în viață (a naibii existență!) și nu ar mai avea niciun rost să mai mă lamentez. Inspirația s-a dus o dată cu gunoiul de dimineață, dorul de a „mai schimba ceva prin scris” l-am aruncat cu pâinea înverzită, iar speranța (dacă chiar nu...