Dragă cititorule,
Îţi mărturisesc că oriunde m-aş opri mi se pare că stau sub soarele Amarei. Vara asta l-am zărit, ridicându-se încetinel, încetinel. Oriunde aş dori să ajung: la oraş, la faimă, la Dumnezeu, mi se pare că ajung la plenitudinea lui galbenă, înconjurată de cerul mare, albastru şi cu nori de culoare violet. Ce mai, totul era violet sau mai bine spus sângeriu ! Dacă vezi un răsărit de soare, conştientizezi că Dumnezeu există (vorba lui Kitty), acolo sus cineva (ne)guvernează, natura este infinit de frumoasă...şi alte lucruri care nu pot fi denumite, ci doar simţite.
Cât de puternic te simţi atunci!!! Din tot ce am văzut şi trăit vara asta, doar el, soarele nu a încetat să mă fascineze.
Cât de puternic te simţi atunci!!! Din tot ce am văzut şi trăit vara asta, doar el, soarele nu a încetat să mă fascineze.
Răsăritul de soare va fi ocrotit mereu de lacul Amara, cerul şi inima mea. Sub lumina lui, privind scurgerea norilor şi apariţia magnifică a Măriei Sale, s-au odihnit câteva fete ce vor fi păstrate mereu în sufletul meu.
La revedere, soare!
Ne revedem Kitty, Diandra, Andreea şi Luci la toamnă!!
Vă salută pe toţi, mari şi mici,
A voastră,
Florina-Raluca
