Se afișează postările cu eticheta videoclipuri. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta videoclipuri. Afișați toate postările
Să nu mă uit !
„Să nu mă uit! Să nu mă uit! Totuși, mă uitam, muream în fiecare clipă pentru mine însumi. Și totul se ștergea așa de repede, în sacul fără fund al bietei mele memorii. Totul era lipsit de soliditate, de orice pic de siguranță în viața mea. Nesigur printre lucruri nesigure, cețos printre lucruri cețoase, murind printre lucruri murinde, știam că orice IERI este un cadavru, că orice ASTĂZI va muri diseară. Sufletul meu era o încăpere de cadavre, ce nu-și mai păstrau nici măcar forma.”
(Eugen Ionescu)
(Eugen Ionescu)
ANI DE LICEU
Vine școala, bine-mi pare așa că să ne reamintim cuvintele unui războinic al luminii, fiindcă un elev este în definitiv, un luptător:
„E ciudat
Războinicul citeşte mesajele acestea în mulţi bărbaţi şi femei pe care-i cunoaşte. Nu se lasă niciodată înşelat de aparenţe şi-şi face un punct de onoare din a rămâne tăcut când ei caută să-l impresioneze. Dar se foloseşte de împrejurare pentru a-şi corecta defectele, întrucât ceilalţi sunt totdeauna o bună oglindă.
Un războinic profită de orice împrejurare pentru a trage învăţăminte.”
************************************************************************************
„Un războinic al luminii, înainte de a se angaja într-o luptă însemnată, îşi pune întrebarea: Cât de mult mi-am dezvoltat abilitățile?
El ştie că bătăliile pe care le-a dat în trecut au sfârşit totdeauna prin a-l învăţa câte ceva. Dar învăţămintele acestea l-au făcut pe războinic să sufere mai mult decât ar fi fost necesar. Nu doar o dată şi-a pierdut timpul, luptând pentru o minciună. Şi a suferit pentru persoane care nu erau la înălţimea dragostei lui.
Învingătorii nu repetă aceeaşi greşeală. Tocmai de aceea războinicul îşi riscă inima numai pentru ceea ce merită.”
La vie en rose
Totul simplu- Ana Blandiana
O, dac-aş fi o lumânare numai,
Să mă consum treptat
De la un capăt spre altul,
Simplu, ca-n aritmeticile
Copiilor…
Capul întâi – ce fericire! -
Mi-ar dispărea,
Lumea ar spune:
“Ce fără cap este fata aceasta!”,
Eu aş fi uitat totul
Şi nimic n-aş mai căuta să-nţeleg.
Inima apoi mi s-ar topi,
Şi n-aş mai iubi,
Şi n-aş mai urî,
Şi nici o suferinţă nu m-ar atinge,
Şi lumea ar spune:
“Ce fără inimă este fata aceasta!”
Şi aşa mai departe.
Şi apoi n-aş mai avea nici o dorinţă,
Şi nici o patimă,
Şi sângele meu purtător de corăbii
S-ar spulbera,
Şi mi-ar rămâne numai genunchii uscaţi,
Tremurători cu demnitate sau îngenuncheaţi,
Nimeni nu s-ar mai obosi să spună ceva.
În ultima linişte,
Balta de ceară
S-ar răci, pedepsită anume
Pentru toate îngrozitoarele umbre pe care
Lumina ei le-a adus în lume…
Fara titlu* chiar nu are rost...
Sus am postat doua videoclipuri cu ceicare au castigat Eurovisionul. Asa cum stiti sau ati aflat, ieri seara a fost Eurovisionul si Noaptea muzeelor. Am vizitat si eu Muzeul judetean, iar parerea mea o puteti afla pe Antena 1 locala la 4:45. Oricum acum sunt obosita, racita (sinuzita bat-o vina!) si bineinteles scriu pe fuga. Eurovisionul mi s-a parut ca o papusa gonflabila, prea multe piese tampite(vezi Irlanda) care nu aveau ce cauta in finala. Orice om cu o ureche, nu neaparat muzicala, a fost...nici nu gasesc cuvantul. Mie mi-au placut piesele din anii trecuti, dar observ ca cu trecerea anilor ele ajung sa fie mai mult niste fasaieli cu iz de dans. A fost ultimul meu Eurovision...anul viitor aceste maruntisuri nici nu cred ca o sa ma mai preocupe. Atunci de ce imi plac acum? Probabil fiindca este o competitie muzicala, dar si geopolitica. Asa poti afla care tara te apreciaza, careia ii place melodia etc. Imi amintesc ca anul trecut am urmarit toata noaptea cu inflacarare, stegulet si toate cele prestatia Paulei Seling cu Ovi. Nu stiu ce aveau ei fata de Hotel Fm, dar cred ca a fost o combinatie ideala, chimia dintre ei era evidenta, amandoi aveau sarm si bineinteles, asa cum europenii au remarcat si au facut chiar un top pe tema asta: Paula este foarte frumoasa, iar anul trecut chiar s-a calasat pe locul 2 al frumusetilor de la Eurovision. Mi-a amintit un pic de Ruslana. In fine, totul e bine cand se termina cu bine, inclusiv aceasta postare.
The Cardigans - Rise And Shine
Ce ascult eu ca să mă vitalizez când scriu la calculator un eseu (eu m-am obişnuit să scriu mereu cu pixul pe hârtie aşa că acum învăţ un nou limbaj)...
What dreams may come- Tu ce ai face pentru sufletul tău pereche? Te-ai duce în Iad să îl salvezi?
By Florina noiembrie 25, 2010
la lumânarea unui gând, noi, plusurile şi minusurile vieţii, videoclipuri
Vă mărturisesc ceva. Mereu m-a fascinat moartea, de aceea am încercat să citesc tot ceea ce tratează acest subiect. Şi nu mă interesează moartea ca fenomen natural, toţi murim o dată, ci ce se întâmplă după. Am îmbrăţişat credinţa ortodoxă, dar nici aceasta nu îţi oferă răspunsuri la întrebări pe care orice om şi le pune: Ce se întâmplă după ce mor? , Unde mă duc?, Mă întâlnesc cu persoanele iubite care au murit înainte?, De ce trebuie să murim?, O să mai pot gândi, scrie, vorbi după evenimentul iminent?, Dacă avem deja un destin întipărit în conştiinţa universală, de ce să ne mai zbatem să îl schimbăm?, Voi mai simţi ceva ca fericire, supărare, speranţă etc. ?. Întrebările astea nu îmi dau pace şi mă gândesc deseori la ele, iar moartea cuiva drag mă face să o blestem, să o înjur, pentru că nu se gândeşte şi la durerea celorlalţi. E adevărat că dacă nici o persoană nu ar mai muri, planeta s-ar suprapopula, dar nici un argument nu mai e valabil când eşti implicat direct. Când a murit bunicul meu am suferit îngrozitor, iar durerea mi s-a amplificat când a trebuit să fac pe mesagerul morţii şi să o anunţ pe mama, pe fratele meu şi alţi membri ai familiei că tataie Fănel s-a stins în viaţă. Nu ştiu de unde am avut curaj să vorbesc coerent şi să nu plâng, dar ştiu că parcă trăiam ca într-un vis. Nu era un coşmar, ci un vis din care parcă nu te puteai trezi. De atunci, inima s-a întărit, rana s-a cicatrizat, dar tot există. Aşa am ajuns să scriu la o poezie de Magda Isanos, plină de fericirea copilăriei, despre moarte şi efemeritatea vieţii. Bineînţeles, că nu am luat nici un premiu.
Să revin la filmul nostru: "What dreams may come". Dacă aş vrea să fiu cinică, aş spune că morala filmului este să nu ieşi din maşina ta pentru a salva o persoană dintr-un accident, fiindcă rişti să devii tu însuţi o victimă. Fiţi liniştiţi, nu vă stric curiozitatea, moartea personajului jucat de Robin Williams se petrece la început după un scurt prolog.
Aflăm astfel că acum patru ani, Chris şi soţia sa, Annie s-au confruntat cu moartea copiilor, tot într-un accident de maşină. Chris încearcă să salveze un accidentat, dar moare el la rândul său. Filmul ne arată ce se întâmplă după moarte, într-un loc colorat, ferit de suferinţă, Raiul. Numai că fericirea sa nu este de durată, aflând că soţia sa, nemaiputând suporta şi moartea lui Chris se sinucide. El vrea să se reunescă cu ea, să o aducă din Iad în Rai. Străbate astfel multe spaţii redate în film într-un mod pictural şi poetic cam la fel ca în "Divina Comedie" de Dante. Bucuraţi-vă de acest festin filmografic şi spuneţi-mi dacă v-a plăcut. Pe mâine!
Să revin la filmul nostru: "What dreams may come". Dacă aş vrea să fiu cinică, aş spune că morala filmului este să nu ieşi din maşina ta pentru a salva o persoană dintr-un accident, fiindcă rişti să devii tu însuţi o victimă. Fiţi liniştiţi, nu vă stric curiozitatea, moartea personajului jucat de Robin Williams se petrece la început după un scurt prolog.
Aflăm astfel că acum patru ani, Chris şi soţia sa, Annie s-au confruntat cu moartea copiilor, tot într-un accident de maşină. Chris încearcă să salveze un accidentat, dar moare el la rândul său. Filmul ne arată ce se întâmplă după moarte, într-un loc colorat, ferit de suferinţă, Raiul. Numai că fericirea sa nu este de durată, aflând că soţia sa, nemaiputând suporta şi moartea lui Chris se sinucide. El vrea să se reunescă cu ea, să o aducă din Iad în Rai. Străbate astfel multe spaţii redate în film într-un mod pictural şi poetic cam la fel ca în "Divina Comedie" de Dante. Bucuraţi-vă de acest festin filmografic şi spuneţi-mi dacă v-a plăcut. Pe mâine!
Fuck you very, very much!
Pentru toţi care m-au enervat azi şi cărora vroiam să le urez un sincer şi afectuos: Fuck you!
ATENŢIE! SE FOLOSESC CUVINTE JIGNITOARE! BUT I DON'T GIVE A FUCK!
Mâine încep o colecţie de inepţii scrise de mine...
Praf de stele
Am o chitara deschisa,
O foaie nescrisa, si..
Praf de stele...
Pe... hainele mele
Si incerc sa nu uit,
Sa nu vad,
Sa cobor dintre ele.
Am o bodega in fata,
Am un ghem de ata,si..
Praf de stele pe...
Urmele mele
Si incerc sa ma urc,
Sa nu uit,
Sa raman printre ele..
Spune-mi oare mai sti cum a fost,
Primul inceput,
Primul vis pierdut,
Spune-mi sti cate ne-au mai ramas...
Pana azi..
Am o vedere spre lume,
Un vis fara nume
Si... praf de stele..
Pe.. urmele mele...
Si incerc sa ma uit inapoi,
Sa vad soare sau ploi..
Am o poveste citita,
O soapta zidita,si..
Praf de stele
pe..hainele mele
Si as vrea sa culeg...
Stopi de vant,
Sa-i arunc pe pamant...
Sa devina cuvant.
Spune-mi oare mai sti cum a fost,
Primul inceput
primul vis pierdut
Spune-mi sti cate ne-au mai ramas...
Pana azi..
Spune-mi oare mai sti cum a fost,
Primul pas gresit, primul reusit
Spune-mi, sti cate trepte-au ramas..
De urcat...
Oare mai sti cum a fost,
Primul inceput
Primul vis pierdut
Spune-mi, sti cate ne-au mai ramas..
Pana azi...
Spune-mi oare mai sti cum a fost,
Primul pas gresit, primul reusit
Spune-mi, stï cate trepte-au ramas..
De urcat...
***Mi-ar fi plăcut să fi scris eu versurile... Poate cu altă ocazie...
O foaie nescrisa, si..
Praf de stele...
Pe... hainele mele
Si incerc sa nu uit,
Sa nu vad,
Sa cobor dintre ele.
Am o bodega in fata,
Am un ghem de ata,si..
Praf de stele pe...
Urmele mele
Si incerc sa ma urc,
Sa nu uit,
Sa raman printre ele..
Spune-mi oare mai sti cum a fost,
Primul inceput,
Primul vis pierdut,
Spune-mi sti cate ne-au mai ramas...
Pana azi..
Am o vedere spre lume,
Un vis fara nume
Si... praf de stele..
Pe.. urmele mele...
Si incerc sa ma uit inapoi,
Sa vad soare sau ploi..
Am o poveste citita,
O soapta zidita,si..
Praf de stele
pe..hainele mele
Si as vrea sa culeg...
Stopi de vant,
Sa-i arunc pe pamant...
Sa devina cuvant.
Spune-mi oare mai sti cum a fost,
Primul inceput
primul vis pierdut
Spune-mi sti cate ne-au mai ramas...
Pana azi..
Spune-mi oare mai sti cum a fost,
Primul pas gresit, primul reusit
Spune-mi, sti cate trepte-au ramas..
De urcat...
Oare mai sti cum a fost,
Primul inceput
Primul vis pierdut
Spune-mi, sti cate ne-au mai ramas..
Pana azi...
Spune-mi oare mai sti cum a fost,
Primul pas gresit, primul reusit
Spune-mi, stï cate trepte-au ramas..
De urcat...
***Mi-ar fi plăcut să fi scris eu versurile... Poate cu altă ocazie...
