Se afișează postările cu eticheta CNMV. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta CNMV. Afișați toate postările

Original de simplu

STIMAȚI PĂRINȚI,

MULT IUBIȚI PROFESORI ȘI DRAGI COLEGI,

ASTĂZI PORȚILE CUNOAȘTERII VI S-AU DESCHIS SPRE UN NOU ÎNCEPUT.

DECI: BUN VENIT !

CU NOSTALGIA REÎNTOARCERII ȘI CU HARUL MEU SPRE POEZIE,

VĂ ÎNDEMN SĂ ASCULTAȚI ACEASTĂ FANTEZIE,

SFATURI BUNE O SĂ VĂ OFER

ȘI SPER SĂ NU FIE DOAR VORBE ÎN AER.

DE POȚI FI CALM CÂND TOȚI SE PIERD CU FIREA,

IAR TU VORBEȘTI TUTUROR NUMAI CU PRIVIREA,

DE TE ÎNCREZI ÎN TOȚI ȘI TOȚI TE CRED,

DE NU AI O CLIPĂ UN RĂU SĂ-L ÎMPLINEȘTI,

ȘI DACĂ AI PUTEREA SĂ ÎNDRĂZNEȘTI,

ZI DE ZI MUNCA SĂ O IUBEȘTI.

DE ÎNVEȚI DE LA VULTUR MEREU SĂ TE ÎNALȚI,

DE-L AJUȚI PE ÎNVINS ȘI TE ÎMPRIETENEȘTI CU ÎNVINGĂTORUL,

NUMAI LA COLEGIU ÎȚI POȚI VEDEA VIITORUL.

DE POȚI SĂ CAUȚI CU GÂNDUL ȘI CU INIMA,

ÎN SUFLET, SĂ FACI LUCRURI BUNE

CNMV-UL ARE FAIMA

ȘI PROFESORI CU ATITUDINE

CE TE VOR ÎNDRUMA SĂ-ȚI GĂSEȘTI DRUMUL

PENTRU CA ÎN VIAȚĂ SĂ FII MEREU PRIMUL.

IAR ACUM CÂND AVEM TOATE ELEMENTELE NECESARE

PENTRU A EVOLUA

SĂ REȚINEM CUVINTELE LUI MARTI:

„CEL MAI BUN MOD DE A SPUNE CEVA ESTE PRIN A FACE ACEL LUCRU !”

BAFTĂ ÎN NOUL AN ȘCOLAR !

ANI DE LICEU


Vine școala, bine-mi pare așa că să ne reamintim cuvintele unui războinic al luminii, fiindcă un elev este în definitiv, un luptător:

„E ciudat, îşi spune în sinea sa războinicul luminii. Am întâlnit atât de mulți oameni care- cu primul prilej încearcă să-și dea la iveală tot ce au mai rău. Își ascund forța lăuntrică îndărătul agresivității. Își ascund frica de singurătate sub un aer de independență. Nu au încredere în capacitatea proprie, dar își glorifică virtuțile pe unde apucă.
Războinicul citeşte mesajele acestea în mulţi bărbaţi şi femei pe care-i cunoaşte. Nu se lasă niciodată înşelat de aparenţe şi-şi face un punct de onoare din a rămâne tăcut când ei caută să-l impresioneze. Dar se foloseşte de împrejurare pentru a-şi corecta defectele, întrucât ceilalţi sunt totdeauna o bună oglindă.
Un războinic profită de orice împrejurare pentru a trage învăţăminte.”

************************************************************************************

„Un războinic al luminii, înainte de a se angaja într-o luptă însemnată, îşi pune întrebarea: Cât de mult mi-am dezvoltat abilitățile?

El ştie că bătăliile pe care le-a dat în trecut au sfârşit totdeauna prin a-l învăţa câte ceva. Dar învăţămintele acestea l-au făcut pe războinic să sufere mai mult decât ar fi fost necesar. Nu doar o dată şi-a pierdut timpul, luptând pentru o minciună. Şi a suferit pentru persoane care nu erau la înălţimea dragostei lui.
Învingătorii nu repetă aceeaşi greşeală. Tocmai de aceea războinicul îşi riscă inima numai pentru ceea ce merită.”

(„Manualul războinicului luminii”- Paulo Coelho)





Narcisism sau eu în diverse ziare *Curierul ialomițean și Helis

Noaptea muzeelor, un succes la Slobozia

Noaptea muzeelor, un succes la Slobozia! Cea de-a VII-a ediţie a evenimentului a fost marcată de sute de slobozeni care au trecut pragul instituţiilor de cultură! Sâmbătă seara, cele două muzee din municipiul reşedinţă de judeţ, Muzeul Naţional al Agriculturii şi Muzeul Judeţean de Istorie şi-au deschis larg porţile pentru vizitatori, care pe lângă accesul gratuit, au avut parte şi de adevărate lecţii de viaţă.
Programul Noaptea muzeelor îşi propune an de an să atragă atenţia publicului asupra rolului crucial pe care îl joacă muzeele în dezvoltarea societăţii. Pentru a omagia diversitatea culturală, cea mai importantă sărbătoare din an pentru păstrătoarele de colecţii valoroase a mobilizat 60 de muzee din ţară şi 3 mii din Europa. La Slobozia, Muzeul de Istorie s-a alăturat acestui eveniment şi şi-a deschis porţile pentru public timp de 4 ore. În acest interval, vizitatorii au avut parte de o adevărată călătorie în timp prin expoziţia permanentă ,,Evoluţia comunităţilor umane în bazinul Ialomiţei. Omul şi râul”, şi expoziţia temporară ,,Revoluţia mexicană reflectată în 100 de imagini”. Din program nu au lipsit comunicările ştiinţifice şi proiecţiile de film legate de istoria, mediul, oamenii şi tradiţiile judeţului Ialomiţa.
„Este o noapte în care ne reîntâlnim cu istoria, cu monumentele şi amintirile din cele mai vechi timpuri. Am venit la Muzeul de Istorie să îmi cunosc strămoşii şi, astfel, să mă cunosc pe mine însămi”, ne-a mărturisit Florina Voiteanu, eleva în clasa a XII-a la CNMV.
„Este o surpriză, pentru că nu am fost niciodată aici, deşi suntem locuitori ai oraşului. M-am uitat cu atenţie la toate obiectele care refac firul istoriei. M-a impresionat epoca bronzului, uneltele de atunci şi siturile din Ciulniţa”, ne-a spus încântat Ionel, care a venit la muzeu împreună cu soţia şi cu fiica lor de 16 ani.
„Ne interesează istoria, în special istoria judeţului. Am fost mai mult la Muzeul Agriculturii, aici nu am mai venit de doi ani. Şi văd că s-au produs nişte schimbări, care ne impresionează în mod plăcut. Am făcut şi câteva fotografii. Merită văzut tot ce este aici, mai ales de către copii”, ne-a spus un cuplu de pensionari, care privea atent fiecare vitrină.
„Sunt foarte încântat! Dacă anul trecut, în intervalul 20.00-24.00, am înregistrat un număr de 700 de vizitatori, anul acesta, într-o oră de la deschidere, am avut 200 de slobozeni care ne-au trecut pragul, de la cei mici, care fac primii paşi în viaţă, până la pensionari, dornici să mai arunce o privire spre trecut!” a declarat Florin Vlad, director al Muzeului Judeţean de Istorie. Anul acesta, recordul a fost de 800 de vizitatori până la miezul nopţii.
O cifră considerabilă o înregistrează şi Muzeul Naţional al Agriculturii, care şi-a prezentat publicului colecţiile reprezentative. De la motorul cu aburi şi alte utilaje agricole de epocă, vizitatorii au putut afla mai multe de la muzeografi şi despre uneltele agricole confecţionate în gospodăriile rurale, dar şi despre obiecte de uz casnic, mobilier, ceramică şi textile.
„Am 5 ani şi jumătate şi îmi place la Muzeul Agriculturii. Am mai fost cu grupa mea de la grădiniţă şi cu doamna, când am încondeiat ouă. Acum am venit cu mami şi am văzut furcile, plugul şi moara”, ne spune uşor stâlcit o fetiţă care se ascunde după fusta mamei. În replică, mama se arată şi ea impresionată de tot ceea ce a văzut. „Mi se pare totul foarte interesant. Deşi am crescut cu astfel de obiecte în casa bunicilor mei, mă bucur să le revăd. Timpul nu imi permite vizite mai dese, însă acum am venit mai mult pentru fiica mea, căreia să îi povestesc cum era o dată la ţară”, ne-a mărturisit doamna Geană, din Ciulniţa.
Muzeografii celor două muzee îşi aşteaptă zilnic publicul vizitator, dornic să afle mai multe despre istoria locurilor.

Adriana STOICA

http://www.perlea.ro/helis/aparitii/helis_mai_2011.pdf -pagina 9

Dumnezeule....Ai şi tu nişte idei...

Aceste gânduri îmi treceau prin cap atunci când am fost la Olimpiada de limba română. M-am jucat cu valenţele conotative ale cuvintelor, am râs cu fetele din lot de am încă dureri de burtă şi am rezistat presiunii ochilor celorlalţi. Premiul special pentru capacitatea de sinteză mă face să cred că e ceva, ceva şi în capul acesta, al meu. (Glumesc, bineînţeles, ştiu bine ce pot, cât am lucrat pentru acest premiu, la câte am renunţat şi ce am vrut să realizez.)

"Până să ajungi la un succes (cu S mare), va trebui să treci prin numeroase eşecuri sau semieşecuri. Deşi norocul contează atât de mult, cert este că, atunci când un om a lucrat o viaţă întreagă la o chestiune promiţătoare, trebuie să aibă un deosebit ghinion pentru a nu ajunge la rezultate cu adevărat valoroase." (G. Thompson -Premiul Nobel pentru Fizică)

"Am dat lui Moise al meu nu trăsăturile lui Moise făurit de Michelangelo, ci chiar cele ale lui Michelangelo însuşi (...)ca să întruchipez în el artistul aprig lucrând din greu, cu preţul unor înfrângeri descurajatoare. " (Thomas Mann- "Cum am scris Doctor Faustus")


Mesaj de Crăciun

Mesajul divin al îngerilor împreună cu glasul sfânt al colindătorilor să vă aducă pace, linişte sufletească şi multă sănătate. Crăciun Fericit!



Act clar de narcisism

Sunt ca o frunză captivă într-o pânză de păianjen...


Mă iubesc prea mult, asta e clar (cine mă cunoaşte ştie sigur că nu mă suport). Am apărut şi eu în Helis. Nu este un act de narcisim faptul că mă laud singură(nu de alta, dar lăudătorii mi-au murit de mult). Sper că această colaborare va fi de durată dacă mai scriu şi eu câte ceva mai de valoare. Dacă aveţi impresia că eu nu mai scriu poezii, vă înşelaţi amarnic. Scriu, distrug şi recreez...dar nu voi posta ceva care nu îmi place.

Pasionaţii de literatură şi critică găsesc linkuri mai jos către concursul organizat de CNMV şi către ziarul Helis unde la pagina 13 am şi eu câteva poezii.


Fetele de aur ale Sloboziei

Încă un articol despre performanţa mea şi a Cristinei:

http://www.adevarul.ro/locale/slobozia/Fetele_de_aur_ale_Sloboziei_0_364763533.html

Despre mine

După lupte seculare care au durat 19 de ani, a venit şi Muza pe la mine o dată cu Speranţa. Nu mai prelungesc aşteptarea şi vă spun doar atât: am luat locul I (9.75) la Concursul "Ion Barbu- Dan Barbilian". Cristina Enache de la clasa a XI-a F a luat tot premiul I cu nota 10. Şi dacă nu mă credeţi, fiindcă nici eu nu am crezut la început: http:// www.scoala5calarasi.ro/barbilian/romana2010.doc

sau
Vom primi medaliile de aur şi diplomele zilele următoare (sper sa fie vorba doar de câteva zile şi nu săptămâni).
Ar trebui să ţin acum un discurs ca la premiile Oscar, dar mă voi rezuma doar la o înşiruire a oamenilor care m-au ajutat să ating această performanţă, deşi sunt sigură că ei poate nici nu ar vrea să fie numiţi (din prea multă modestie):
Dumnezeu şi îngerii mei (mi-au dăruit un cadou special pentru ziua mea)
doamna profesoară Stan Loredana(citatele în limba latină au fost o mină de aur), domnişoara profesoară Buciu Doina, domişoara inspectoare Grigorş Simona şi fosta mea profesoară de limba şi literatura română Oprea Simona (Franga) , pentru că dumneai mi-a clădit o fundaţie puternică şi mi-a insuflat dragostea pentru citit.
Nu trebuie uitate persoanele cele mai dragi mie: M&M (mama şi Mircea).

Oraşul de floci




Acum muuult timp... exista un oraş ce făcea comerţ cu lână. Oraşul de floci a fost redescoperit de arheologi şi de noi, elevii Colegiului într-o zi cu soare (chiar nu mai ţin bine minte când). Ajunşi pe lângă Giurgeni am admirat situl arheologic care în loc să-mi răspundă la unele întrebări, m-a adus în situaţia de a pune altele noi muzeografului de la sit, domnului Vlad Florin, doamnei Vlad Emilia şi altor muzeografi de la Muzeul Judeţean de Istorie. Vă enunţ câteva dintre dilemele mele.


1. De ce nu se investeşte în cultură în România?


2. Cât timp va trebui să mai aşteptăm până se redescoperă tot oraşul? Multe locuinţe şi alte clădiri sunt în pământ doar la vreo câţiva metri.


3. Are românul spirit de conservare a monumentelor? Ca o paranteză, pe lângă oraş, în perimetrul protejat de lege, câţiva ciobani păşteau oile, iar unii doritori de o bucăţică de istorie au furat cărămizile din singurul zid păstrat în picioare. Ruşinică, fraţi români!!!


După o zi minunată petrecută printre strămoşii noştri, am ajuns la concluzia că arheologia în România este un domeniu care pare abia la început din cauza lipsei de fonduri, iar dacă doreşti să devii arheolog trebuie să fii foarte optimist şi să te hrăneşti doar cu speranţe. Mi-ar surâde o asemenea meserie, dar am mâncat deja prea multă mămăligă. Dacă nu îţi doreşti să atingi stelele, nu mai are rost să trăieşti!


P.S. Excursia aceasta tematică s-a organizat pentru a ne cunoaşte trecutul în cadrul proiectului de conservare. Cu acest proiect, un echipaj din cadrul liceului se va prezenta la Deva, la un concurs naţional. Fetele din echipaj au organizat şi un concurs (secţiunile scurt metraj, obiecte suvenir, afiş publicitar-poster). Am participat şi eu cu un afiş care a obţinut, astăzi, premiul I.










Fantomas

Nu ştiu alţii cum sunt, dar dacă se vorbeşte de fenomene stranii şi alte lucruri care atestă viaţa după moarte eu mă entuziasmez ca un copil. O fantomă mititică în formă umanoidă, o creaţie a unor fete ce au un limbaj elevat, o dovadă a vieţii... în internat... şi-a făcut apariţia. Această poveste cu iz de basm a pus pe jar autorităţile competente şi a dus mai departe renumele liceului.

"Coae, coae"(am citat-o pe x, vocea de pe fundal a filmuleţului) , au fost o dată nişte fete plictisite....plictisite...plictisite de şcoală ("cine a mai inventat-o?"), de profesori ("ce mai vor să ne înveţe, noi avem şcoala vieţii"), de viaţa din internat. Aşa că ele au decis să facă o şedinţă captivantă de spiritism, invocându-l în special pe Eminescu., Da, aţi citit bine, Eminescu. Săracul poet cum a ajuns să fie receptat! Şi ce este mai "frumos" decât să-l şi filmezi... Fantomas stătea ca la poză. Colac peste pupăză, Fantomas scârţâia scaune, mergea şi arunca şi pietre în geam noaptea cam pe la 12 trecute fix. (De ce nu dormeau fetele la 12 noaptea?)

Acum ceva timp am scornit un scenariu sumbru privind România peste câţiva ani, o ţară în care populaţia creşte, dar nivelul de inteligenţă rămâne neschimbat. Speram că m-am înşelat, însă ceea ce am văzut m-a dezgustat. Pentru a restabili renumele lui Eminescu în conştiinţa liceului nostru voi posta pe bucăţele un studiu de caz privind poetica eminesciană.

Pentru cei care nu cunosc "buruienile" de fete şi trucajul lor, uitaţi link-ul(refuz să postez asemenea glumă de prost gust)

http://www.youtube.com/watch?v=feFASTdep1A

Poate ar fi bine să li se mai taie din nas celor care au filmat cu speranţa că se vor mai lecui de asemenea tâmpenii.

Numai tâmpenii... Mai gândiţi-vă...

Liceenii
















În sfârşit am fost şi noi, XI F, uniţi. Ne-am comportat ca adevăraţi colegi, fără supărări, fără invidie, fără certuri. Vineri a fost o zi perfectă de adunat gunoaie şi stat la tăifăsuit. Ne-am distrat pe cinste şi am reuşit să facem dintr-o zi obişnuită, o amintire plăcută. Sper să nu rămână singura amintire frumoasă, la iarbă verde, cu colegii şi să mai avem parte şi de altele. Las pozele să spună mai multe.
Mulţumesc colegilor, nu tuturor (ştim noi cine a fost fetişcana care a lipsit) pentru tot. Pentru vorbe fără rost, râsete fără limite şi bunătate. Deci, se poate !!!
Închei postarea asta, că deja am devenit nostalgică. Mulţam fain...

Împreună

Împreună cu trupa de teatru în limba franceză am mai făcut o boroboaţă: am luat premiul I la prima ediţie a Concursului de teatru între licee organizat de Consiliul Tinerilor+ o cupă. Veţi spune că iar mă laud şi aţi remarcat bine. Iar mă laud...
Laud faptul că deşi Andrei a sărit paragrafe întregi, a putut să improvizeze, iar noi l-am acoperit aşa încât nici nu s-a observat.
Mă laud că deşi am căzut şi m-am învineţit iarăşi pentru a nu ştiu câta oară, nu m-a mai durut.
Le laud pe fete că au jucat cu atâta pasiune şi nonşalanţă.
Îl laud pe Hristi, fiindcă şi-a intrat în rol.
Ar trebui să o laud pe Mihaela pentru faptul că a fost aşa de dură încât m-a bătut măr, dar nu o laud... nu mai vreau să mă mai bată "aşa realistic"...
Pentru a înţelege ceea ce v-am spus, veniţi să ne vedeţi duminică la ora 10:30 la Palatul Copiilor sau citiţi piesa "Palatul chelfănelii" de Pascal Bruckner.
Sper ca vorbele mele să nu fi fost în zadar...



* Ignoraţi finalul clipului şi reţineţi doar atât: împreună am devenit un întreg. Fiecare este o piesă de puzzle într-un joc care nu se va termina niciodată.

Life goes on...

Am luat premiul II la Concursul de discursuri în engleză(faza regională) cu discursul de mai jos. După ce am mers prin toate gropile posibile de pe drumurile patriei, am ajuns la Constanţa...Aleluia!!! Deşi am mers cu un microbuz, zgâlţâiturile mi-au amintit de călătoria cu Rata. Ce vremuri....
Apoi am aşteptat ore bune ascultând vorbele unora şi altora, până mi-a venit şi mie rândul. Oboseala, căldura înăbuşitoare din sală nu mai contau când am rostit :
Freeze for a second your surroundings: plants with or without flowers, birds, mammals, insects, all are part of human daily life and all have the same level of organization of the body. They are our world as we know it.But if we go back in time 200 million years ago, we would find a completely different world: no birds and mammals, no flowers, only reptiles, waters full of fish of all sizes and shapes. And now, let’s make a leap of over 200 million years into the future! What will the world look like? Will we step on solid ground or sink into a boundless ocean? Will we admire the same plants as those of today? Will we freeze to death or melt because of the heat? Will we be like people of today or will we be transformed? You must have asked yourself such questions at some point , you must have speculated about the future of our world, of our species.My purpose today is to convince you that there is no need to worry about our planet, that life will find a way….
I will try to build a view of a far, far away future, where man is a recently extinct species and nature has remained victorious. In the silence of the cathedral of a pristine forest a song breaks out. Is it a bird hidden in the bushes, trying to attract attention? A fluttering of wings is followed by a new thrilling song. A witness - if there were one - would have an incredible experience : the emergence of a flying red-billed, yellow- winged and scale- covered creature . Some kind of forest- fish-birds have detached from the branches of a tree to search for a new place to feed. These extraordinary beings are a new demonstration of the success of life. Life goes on. Fish have left the water and will join the new world, a world without humans. They will appear as beings with the ability of flying. It is likely that in the future, long after the extinction of the human race, the fish will become the next class of beings that will dominate with their intelligence life on Earth.
There is no doubt that you will have difficulties believing such predictions, as long as you can’t witness the events of such a distant future. And perhaps…….you don’t really care about a future time so extremely distant. Why don’t we speculate on our nearer, more disturbing future? For the near future, there is a range of extinction scenarios! Take your pick! There are two man-caused extinction scenari os:
catastrophic climate change due to irresponsible technological progress and nuclear annihilation due to irresponsible pursuit of power; and there are several natural ones: asteroid impact ( sounds familiar but we seem to be in for a date with an asteroid soon!) , large-scale volcanism and the coming of a new glacial era which will affect the human species and perhaps send us back to the caves. In this harsh climate only a few species of mammals will survive, those capable of living in those very different habitats. These versatile living creatures could be rodents, perhaps descendants of the marmots of today.
All natural scenarios have occurred repeatedly in the geologic past and there is no reason to consider them unlikely in the future. As for the man-caused ones, we know about the cyclic development of civilizations, we know how greedy and selfish we can be. As technology develops, there is a possibility that humans may be deliberately destroyed by theie own actions.
Now that you are scared stiff let me reassure you: this gloomy picture is balanced by the possibility that technological advancement may resolve or prevent potential extinction scenarios. Mankind may, as it has before, stop on the brink of the abyss and redress itself. Except, this time it is not the existence of one civilization that is at stake, but that of mankind itself.
By now, I hope you realized that I was being ironical when I said, at the beginning of my speech, that we don’t need to worry, that life will find a way.I hope you do agree that this is exactly what we must do: worry, worry a lot, wake up and prepare. There is still time to prevent most of the horror scenarios I mentioned before. The right combination of science and global awareness can see us through. The realization that we are one species may be the revelation that brings us all together as saviour of our world!
In the end, this is what I want to leave you with: the realization that we, the next generation, must be the agents of this moral awakening! And all that, unless an unexpected disaster hits Earth today, tomorrow... in which case everything I have said is no more than a story to scare helpless children.

România, te pup!!!!!


ANUL TRECUT, DE ZIUA ŢĂRII AM INTERVIEVAT-O PE DOAMNA GEORGETA FILITTI. CONSIDER CĂ ASTĂZI, 1 DECEMBRIE, UN INTERVIU DESPRE ISTORIA NOASTRĂ ESTE BINEVENIT.

Reporteri: Ciufu Roxana,

Voiteanu Florina, elevele Colegiului Naţional "Mihai Viteazul", Slobozia


Reporteri: De ce este considerată Unirea, o piatră de hotar în modernizarea României ?
Istoricul Georgeta Filitti: Unirea Principatelor Române din 1859 rămâne o piatră de hotar în istoria României, pentru că din acel moment s- au produs o serie de reforme structurale care în anii următori aveau să configureze România modernă. E vorba de reforme în domeniul social, eliberarea din clăcăşie a ţăranilor şi împroprietărirea lor, reforme în domeniul învăţământului, se creează obligativitatea învăţământului particular , se creează învăţământul superior, Universitatea de la Iaşi în 1860 şi cea de la Bucureşti în 1864, în aşa fel încât elita ţării nu mai este nevoită să se şcolească în Occident. Se reformează, se restructureată armata, armatele celor două Principate sunt unificate şi este un factor de garanţie constituţională, de bună funcţionare a statului. Iată trei domenii esenţiale care să organizează, se restrucuturează şi fac ca România să progreseze.

R: Al. I. Cuza poate fi considerat un model demn de urmat de tineri şi în special de politicieni ?

I: Cuza rămâne în istoria noastră ca un personaj absolut reprezentativ,pentru că era un patriot,era un om liberal, dar cred că în generaţia lui, dar mai ales în seara zilei de 5 ianurie1859 a fost ultimul care să se gândească că va ajunge domnitorul ţării. De ce? Pentru că, foarte de curând, după ce a făcut studii în străinătate şi trebuie să spunem că e un exemplu pentru tinerii de azi, dar nu în privinţa finalizării studiilor. El a vrut să facă medicină, şi-a dat seama că disecţia în urma căreia înveţi anatomie nu e un lucru care să-i placă, a trecut la studiile de Drept, nu le-a finalizat şi s-a întors în ţară şi a intrat în cariera militară. Nu e un exemplu bun în privinţa finalizării studiilor. Rămâne un exemplu cel mai curat, cel mai pur, pentru că a fost un om care s-a dăruit ţării şi a mai avut Vodă Cuza o calitate: a fost un om dezinteresat. Nu a considerat că fiind depozitarul puterii, că trebuie să profite de ea. Nu a profitat niciodată în folos propriu. Şi dovada în toate eforturile lui de a-şi crea un cerc cât mai mare de colaboratori sub forma guvernelor pe care le-a chemat în fruntea executivului. Deci asta este un lucru. Apoi, după ce a părăsit ţara,fiind silit să abdice, detronat în noaptea de 11 februarie 1866, a dus o viaţă retrasă şi chiar dacă nu a fost o viaţă plină de privaţiuni, nu a fost opulentă. Şi testamentul pe care l-a lăsat este o dovadă în acest sens. Ţinuta morală a Principelui Cuza poate să fie şi astăzi un exemplu.
R: Ce reverberaţii are Unirea Principatelor Române în inimile românilor din ţara nostră şi de pretutindeni ?
I: Unirea reprezintă un act de voinţă pe care un popor mic la jumătatea secolului XIX, când e adevărat, în secolul naţionalităţilor, când popoarele, e adevărat, se trezesc la viaţă, devin conştiente de valoarea lor ca entităţi etnice, unele chiar polietnice, încât Unirea a fost privită, de fapt s-a numit în epocă: „faptul îndeplinit”, „le fait accompli”. De ce expresia franţuzească ? Pentru că era limba internaţioanlă folosită la acea vreme şi acest popor mic la Dunărea de Jos, a reuşit prin inteligenţă, prin iscusinţă, să facă un lucru asupra căruia nu reuşeau să convină diplomaţii. Înainte de Unirea Principatelor, să nu uităm, fusese Congresul de la Paris care puses capăt Războiului Crimeii, congres la care s-a stabilit şi viitorul statut la Principatelor: să funcţioneze ca două principate, să se numească Principatele Unite, să fie unificate, toate aceste discuţii care nu duceau la un punct de vedere comun european au fost spulberate în momentul când românii au hotărât la 24 Ianuarie 1859, mă refer la românii din Bucureşti, pe Dealul Mitropoliei să-l aleagă pe domnitorul din Moldova şi în Ţara Românească . Acest fapt îndeplinit al dublei alegeri să ştiţi că şi astăzi în istoriografia universală, adică şi în cea europeană şi în cea americană este considerat ca un obiect de studiu de cum trebuie să procedeze un popor mic care are o armă extraordinară, o armă pe care dacă ştii să o foloseşti bine, răstorni munţii: diplomaţia.

R: Cum se sărbătorea până acum 20 de ani, ziua de 24 Ianuarie ?
I: Până acum 20 de ani, ziua de 24 Ianuarie s-a sărbătorit deosebit în funcţie de factorul politic, pentru că noi nu trebuie să ne iluzionăm şi să credem că tot din trecut a fost demn de aruncat. Trebuie să fim cumpăniţi şi atenţi. La 50 de ani de la Unire s-a făcut această sărbătorire, dar la putere era familia Brătianu. Chiar dacă nu era încă prim-ministru, Ionel Brătianu era fiul unuia din cei care-l răsturnaseră pe Vodă Cuza. Îi fusese la un moment dat apropiat sau depărtat, deci era un oponent al principelui Cuza şi în cei 50 de ani care trecuseră de la Unire, o sumedenie de consecinţe negative ale reformelor din vremea lui Cuza au fost toate puse în spinarea domnitorului. Şi aşa se face că în 1909 se reuşeşte performanţa unor sărbătoriri care au loc în marile oraşe cu spectacole, cu concerte, cu care alegorice cu mesaje din partea regelui ţării, care era Carol I, cu mesaje din partea miniştrilor fără să fie pomenit numele principelui Cuza. Ori noi ce înţelegem prin Unire? Este dubla alegere a acestui personaj istoric, colonelul Alexandru Ioan Cuza pe tronul celor două Principate. Ei bine, la 50 de ani de la Unire, numele lui nu este pomenit. „Cine a făcut Unirea?” „Naţiunea română.” Asta este o noţiune difuză, dar acest păcat se va regăsi în istoria noastră mulţi ani de aici înainte, pentru că Unirea de la 1859 este socotită Mica Unire. De ce? Pentru că avem şi o Unire mai mare, când se reîntrupează această Românie „dodoloaţă” cum s-a spus, România Mare la 1918. Care e momentul când se consideră că România este închegată? 1 Decembrie 1918. Şi pentru că m-aţi întrebat de sărbătorire, ani de zile a fost sărbătorită această zi de decembrie. Ce s-a întâmplat? S-a adunat lumea la Alba Iulia. Cum, cine i-a chemat? Nimeni, mister...Adică oamenii au fost mânaţi de un instinct şi s-au dus la Alba Iulia? Pentru că erau câteva personalităţi care nu puteau fi evocate, între altele Iuliu Maniu, episcopul Iuliu Hosu şi atunci nu se vorbea despre ei, pentru că erau nişte persoane non-grata în regimul comunist. De ce pomenesc şi de un eveniment şi de altul? Pentru că nu numai comuniştii au avut reţineri în pomenirea unor personalităţi, ci iată într-un regim care se voia monarhie constituţională, cea funcţionând sub Carol I, lucrurile mergeau la fel. Şi pentru că întrebarea era legată de cum a fost sărbătorită Unirea Principatelor, se mai întâmpla un lucru. Această comemorare a Unirii devenise pur formală dintr-o pricină de zodii. Peste două zile era ziua dictatorului Nicolae Ceauşescu şi atunci tot interesul, toată curiozitatea oamenilor , toate forţele şi toată butaforia trebuiau păstrate pentru această zi. Adică pentru volume omagiale, pentru telegrame zecile cu sutele, pentru scrisori, pentru adunări în toate întreprinderile pentru omagierea „fiului clasei muncitoare” şi aşa mai departe, şi aşa mai departe....Sigur că principele Cuza a fost puţin pus în umbră.
Dar, reţineţi, soluţia pentru tot, este să citim, să citim, să citim şi să ne informăm despre istoria noastră!