Se afișează postările cu eticheta Facultativ. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Facultativ. Afișați toate postările

Glume de criză înainte de examenul horror la economie


What's the definition of optimism?
An Investment Banker ironing five shirts on a Sunday evening.

What do you call five hedge fund managers at the bottom of the ocean?
A good start.

A man went to his bank manager and said: 'I'd like to start a small business. How do I go about it?'
'Simple,' said the bank manager. 'Buy a big one and wait.'

Resolving to surprise her husband, an investment banker's wife pops by his office. She finds him in an unorthodox position, with his secretary sitting in his lap. Without hesitation, he starts dictating, "…and in conclusion, gentlemen, credit crunch or no credit crunch, I cannot continue to operate this office with just one chair!

Now, Mitsubishi Bank has stalled due to excessively high gearing.

Sony Bank have seen a big reduction in volume.

Yesterday, it was announced that the Karaoke Bank is up for sale and will likely go for a song.

Today, shares in the Kamikaze Bank were suspended after they suddenly nose-dived into the deck, ruining the carrier trade.

Samurai Bank is trying to soldier on following sharp cuts.

Ninja Bank is reported to have taken a hit and almost turned turtle, but they remain in the black and should survive.

I went to an ATM today, and it asked to borrow a twenty till next week.

Quote of the day (from a trader): “This is worse than a divorce. I’ve lost half my money and I still have a wife.”

Am luat-o pe căi ... naturale


De când cu examenele, am început să mă dau pe naturiste... iaurturi cu diverse fructe mai mult sau mai puțin exotice, mâncăruri răcoritoare made in frigiderus, bomboane care îți ridică glicemia instant și cafea la litru. Mai trebuie menționat și faptul că beau mult... mă îmbăt cu apă rece de la chiuvetă și hectolitri de ceai. Ca prin minune, am descoperit ceaiul negru indian, atât de tare de îți țiuie urechile și val-vârtej te pui cu burta pe carte. Mâine am primul meu examen, „Gândire critică și scriere academică”, pentru inițiați, doar gâscă (GCSA). Stau ca pe ghimpi... Doamne, m-am schimbat (sic!), trăiesc în comuniune cu natura, ajută-mă să-mi vină mintea la cap pentru a răspunde la întrebările ce m-au frământat toată viața, să reușesc o parafrazare și o referință și gata! am trecut examenul ... ca gâsca prin apă!

4 ani - traversând labirintul

A venit și sfârșitul lumii, 2012!!! Uuu, îmi e atât de frică, gata, Apocalipsa ne așteaptă! Lăsând superstițiile la o parte, vă anunț cu dragă bucurie că am intrat în al 4-lea an în labirint. Dacă v-a plăcut să citiți ce am scris, sper că mă veți însoți și în anul acesta pe aceeași cărare bătătorită cu sarcasm, creativitate, jocuri de cuvinte, iluzii și poezii prin labirintul gândurilor. Când am început blogul, nu îmi imaginam că va ajunge în această formă și nici măcar nu știam că îl voi continua pe parcursul acestor ani. Nu știu cum a fost pentru voi anul 2011, peste ce obstacole ați trecut și chiar dacă mi-ați povesti nu ar fi ca și cum aș retrăi viața voastră (imaginația mea are și ea limite...). Pentru mine, a fost un an neașteptat în sensul că nu vroiam să vină, întrucât știam ce mă așteaptă...și îmi plăcea să stau în coconul meu de mătase lipită de canapea... Viața m-a tras de mânecă și am terminat și un ciclu liceal, am câștigat și câteva diplome numai bune pentru a se depune praful...și gata! bang! un an a trecut! Îmi place să rezum totul astfel, fiindcă dacă aș împărți firul în patru și m-aș gândi la câte am renunțat pentru toate hârtiile A4 obținute, aș lua-o la sănătoasa. Nu sunt cel mai bun sfătuitor, însă tot trebuie să spun ceva: când ajungi într-un oraș mare, nicio diplomă nu contează, experiența ta anterioară în materie de orice este nulă așa că e important să te focusezi pe 3-4 discipline... Eu am încercat să mă împart în prea multe și nu de multe ori aveam impresia că mă disipez și mă încarc cu informație inutilă. E bine să ai o formație enciclopedică, dar am fost surprinsă să constat că e mai bine să te mulțumești cu puțin și bine fixat. Sunt cât se poate de sinceră când spun că eu, personal, numai cu limba română, limba latină, istoria, economia, sociologia, psihologia, logica și limbile străine jonglez la facultate (disciplinele de la Relații Internaționale au nume cosmetizate, însă îmbină materiile de mai sus). Să fii sincer cu tine însuți și în ceea ce afirmi! Sinceritatea este fundamentul pe care am realizat acest blog și nu mă voi dezice de el, chiar dacă uneori trebuie să îmi stăpânesc impulsurile. MEREU, îmi voi apăra propriile convingeri în ciuda faptului că sfidează logica obișnuită. ÎNTOTDEAUNA, îmi voi păstra sarcasmul, singurul meu scut împotriva banalității și asul meu din mânecă ce îl pun la bătaie de fiecare dată când se pot ivi jocuri de cuvinte. DREAM ON !

Comunicare


Bla, bla, bla...b..lllaaaaaa! Un zumzet mirific mă fascinează prin mirobolanta intonație. Nu-i așa ca nu ați înțeles nimic? Cam așa se exprimă unii studenți și din păcate, nu îmi e rușine nici de profesorii universitari. Folosesc cuvinte ce nu aparțin din masa vocabularului pentru ca studenții să fie atât de impresionați de cad pe spate la propriu. E frumos a vorbi, când nimic nu ai a spune/ Înșirând cuvinte goale ce din coadă au să sune. Ce bine ar fi ca toți să-l aprecieze pe Eminescu și să-l aibă mereu aproape, chiar dacă poeziile sale se află într-o carte mică dintr-o poșetă cât un sac. Obișnuim să repetăm ideile sau să folosim neologisme atunci când avem probleme chiar cu acest element esențial vieții sociale: comunicarea. Eu prefer câteodată să tac din gură mâlc când nu sunt sigură pe afirmațiile mele sau când văd că alții prin prostia lor nativă vor să se impună. Vă imaginați desigur, râsul meu interior atunci când remarc opulența cuvintelor. Chiar și eu în postarea aceasta încerc să vă arăt că a spune vorbe fără sens într-un mod academic e „nașpa”. Să revin la stilul meu, totuși. Hai să îi impresionăm pe studenți! Acesta e motto-ul unora dintre profesorii universitari. Bine că mai există oameni cu simțul umorului și cu o experiență mare în a capta interesul unor mucoși cu fițe de apple și fețe adormite la 10 dimineața (și eu semnez prezentă la această categorie). Nu știu cum se face că un profesor care mai dă un exemplu trăznit te scoate din moleșeală și te face să stai treaz mai ceva ca un espresso. Sfat către toți profesorii din univers: fiți carismatici ! Carisma diferențiază un profesor „bun” de unul „rău”. Nu sunt eu capabilă de a pune etichete, dar experiența mi-a arătat că am învățat numai din clasă de la acei profi care te captivau...și nu prin cunoștințele turnate cu forța pe gâtul bieților puișori, ci prin gestică, glume, ajutorul oferit și bineînțeles, predarea prin exemple practice. Da, bine, bine, dar acum nu mai avem nevoie de profesori carismatici care să te facă să adori materia respectivă, doar avem tablă cu touch, le predăm elevilor prin lecții interactive și filmulețe educative. Rahat în ploaie, cam asta e tehnologia în relația profesor-elev! Love is not a gadget! A trecut ceva timp de când am început facultatea și am observat cât de importantă e comunicarea față în față. Deja atunci când un profesor se uită la tine, își aduce aminte că te-a mai văzut și simți în ochii lui că e dornic să te asculte, să înțeleagă nelămurirea ta și să îți ofere un răspuns. De cele mai multe ori, răspunsul e unul la care nu te-ai fi gândit cu mintea ta de hârtie...parcă ar spune: „Totuși sunt ca voi!”

Spini- din perspectiva unui țâcă

„Aici sunt mulți oameni urâcioși, mami. Nu am văzut pe nimeni care să zâmbească... măcar atunci când mai fac o boroboață, mă ascund după tanti aia mică sau mă joc pe sub linia de metrou. Dar de ce sunt cu fața suptă, așa de parcă nu ar fi mâncat de zile bune, mami lor nu le dă de mâncare? Da nenea de ce stă în fața ușii cu punga aia sub el? Mami, mami, uite și pe buni, aaa, nu era ea...Ai dreptate, buni nu vinde flori și șosete...buni e la țară printre flori muuuult mai multe. Sărăcie...Ia uite, și tanti ne dă șosete. Mami, da noi avem șosete dastea albe? Tati are negre, tu roșii și eu roz...albe n-avem ! Nu luăm? Nu?! Mami, vreau albe!!!”

Titi Botez - Crizanteme

Asculta mai multe audio diverse


„Bine! Să nu te mai uiți la oamenii ceilalți, privește aici, spinii sunt pretutindeni...Numai tanti ceea și nenea cu florile sunt fără. Sunt frumoși, au ochii sinceri și nu se ascund în spatele sărăciei. Da, sunt săraci, mami. Ce înseamnă săraci? Oamenii care se chinuie să trăiască de pe o zi pe alta într-un oraș așa mare ca al nostru. Pe buni cu florile o văd zilnic, chircită de frig lângă un zid cu multe afișe ce prezintă petreceri vechi în cluburi noi. Stă ore bune și încearcă să vândă niște margarete cu 2 lei paralei. Dă și șosete fiindcă...sunt mulți tineri descălțați din provincie pe aici. Sunt studenți băgați într-o oală țigănească arsă pe margini ca la nenea de acolo...Cum, unde suntem? Ține minte câteva cuvinte: să te ferești de oamenii cu spini că altfel te duc înapoi acasă! Știi unde suntem acum? La Unirii. Off, nu mai ai răbdare...Gata, mergem!”

Discuții de metrou

Dimineața metroul este plin de lume, de toate culorile, încercănați, nebierbăriți, cu barbă de schimnic, rucsac peste rucsac sau cu plicul din dotare. Fiecare cu un ochi de neîncredere privește la celălalt ca și cum de abia ar aștepta să iasă din cușca de oțel forjat la suprafață, la lumina Universității sau într-o piață aglomerată Romană unde studenții se îndreaptă în pas de cohortă spre ASE sau SNSPA. De vei încerca să privești chipurile fantomelor teleghidate din metrou nu vei citi decât propria ta indiferență reflectată ca într-o oglindă aburită. Căldura de saună din fiecare zi îți domolește neuronul și îl oprește din alergare, fiindcă într-un spațiu paralelipipedic numai motorul metroului poate rula cu viteză. Instinctele mele de voyeurist se ascut fără voie când prind discuții de importanță capitală pentru traiul la comun:

„-Mă enervează, fată, este atât de prost, eu îi zic un lucru, el face altceva. (Mobilul sună cu o melodie portugheză, toți oamenii din metrou se holbează curioși.) Ce, mai am o stație și vin! Fată, nu poate să aștepte și el două minute!”

„-Și... câte seminarii ai pe săptămînă? Atât de puține?!!! Mamă, ce facultate mișto!”

„-Mi-am cumpărat un pistol cu bile. Am dat șaișpe milioane plus încă două milioane pentru cartușe. Am pensie de opt milioane și ...cum să nu-mi cumpăr?!!Tu, nu vezi ce golani umblă pe aici? (Eu, imbrăcată gros cu o geacă kaki și cu gluga trasa pe cap, sunt dată ca exemplu. Eram singura persoană care nu se sinchisise să stea pe scaun și singura prezență suspectă) Cum să nu-l testez? Am tras două focuri într-un câine drag mie...n-a murit, nenorocitu' ! O să-mi iau și un șprei să pice o dată că cu pistolul nu prea moare așa cum vreau eu.”

„-Mamă, hai că sunt în metrou nu pot vorbi, nici nu am semnal bun! Ce, când vin? Săptămâna asta.”

„-De ce nu înțelegi că nu m-am uitat la ea?! Nici măcar nu știu cine e. Nu vreau să ne certăm acum, vorbim acasă!”

Metroul nu este liniștit, arde de frustrări, temeri și speranțe. Nu are nevoie de nimic altceva decît de OAMENI.



Facultativ

Cand esti intr-un spatiu ingust cu multe persoane, ce ai de facut? Eu obisnuiesc sa vorbesc cu frenezie mai ales atunci cand sunt singura. Glumesc, mai degraba scriu pe blog. Voi discuta despre facultate si despre toate lucrurile care definesc studentia. Facultatea are caracter facultativ asa ca nu ii inteleg pe cei care se plang de materii, notare sau profesori fiindca nu trebuie ca toata populatia Romaniei sa aiba facultate. Aceasta nu TREBUIE facuta pentru ca e in trend, fiindca este pasul obisnuit pentru un tanar sau fiindca vrei sa ai o diploma in mana pentru a-ti gasi un job. Criza actuala a fost benefica societatii, a scos in evidenta ca sunt prea multe persoane cu prea multe specializari dar fara nici o competenta. Sa vorbesc insa de lucruri mai vesele! Mai bine va prezint viata unui student inactiv, in asteptare (nu am avut inca nici o zi de curs, ci numai tutoriale): dimineata te trezesti buimac fiindca suna pitigaiat in disperare un ceas, vezi ca totusi este prea devreme pentru tine, te culci la loc. Dupa ce iti incarci bateriile obosite de atata agitatie (deh, in orasul de provincie lucrurile nu se intampla ca in Bucuresti, nu sunt atatea mijloace de a-ti atrage atentia si nici atatea tentatii), iti faci gimnastica ritmica de dimineata. Ma puteti vedea la emisiunea mea cu exercitii de pe Prima, ,,Florina prezinta''. Nu ai nevoie de exercitii fizice, ci doar de forta de a te tari ca un melc pana la gura de metrou unde dai peste alti zombii. Ochii lor injectati tradeaza buna dispozitie. Realizezi ca ai ajuns la Facultate atunci cand vezi o populatie tanara agitata, nemancata care hiberneaza in foisor (ce se facea SNSPA-ul daca nu avea celebrul foisor?). Acolo fete comunicative savureaza o tigara/mancarea studentului. Te detasezi usor de ele cand observi ca s-a facut timpul de a intra la ora. Imaginea aceasta idilica este doar o frantura dintr-o zi studenteasca. V-am scutit de acele detalii picante ca iesirea la un suc pe Lipscani si discutiile filozofico-politice purtate acolo. Sunt optimista si cred ca se simte in aceasta postare...sper ca chiar dupa cursuri si seminarii ca si laboratoare sa-mi reamintesc vorbele lui Plutarch: ,,Mintea nu este un vas care trebuie umplut, ci un foc care trebuie aprins."

P.S. Diacriticele au ramas din pacate ca si seriozitatea mea in statia de metrou Timpuri Noi. Problema se va remedia curand. Va rog sa scuzati inconvenientul si sa va mai destindeti cu poeziile mele sau cu alte postari.

KYLIE MINOGUE - ENJOY YOURSELF

Asculta mai multe audio diverse