Marea Mărțișoreală

1 Martie a adus soare, zâmbete și bineînțeles o căruță de mărțișoare în magazine, pe tarabe, tărăbuțe și chiar pe toate străduțele dosite printre blocuri. Mărțișoare colorate, de hârtie creponată, chinezării de 2 lei 50 , o multitudine de zambile congelate și o groază de șnururi albe cu roșu. Marea Mărțișoreală este în toi și chiar pentru întârziații ce au uitat cadoul potrivit o floare degerată îi așteaptă într-un colț al străzii gata de a fi adoptată. Aș minți cu înverșunare dacă aș spune că nu îmi plac mărțișoarele însă mă întreb: oare la ce folosesc? Dacă nu primesc mărțișor de la tine înseamnă că nu ții la mine? Poți primi marț chiar și de la cineva care te ignoră intensiv, dar care ca un gentleman s-a decis din buzunarul său generos să cumpere tot felul de dichisuri cu aer de primăvară. Așa că prefer să ignor busculada ce se ivește de 1 Martie și să mă gândesc la ce voi face pe viitor. Am atâtea planuri mărețe și sper ca noua lună să îmi aducă putere de muncă ! Noroc și voie bună tuturor !

Read More

„Dragoste fără odihnă”- Johann Wolfgang Goethe

Prin nea, prin ceaţă,
Cu vântu-n faţă,
În hău de umbre,
Prin neguri sumbre,
Ceas de ceas! Ceas de ceas!
Nici răgaz, nici popas!

Chinuri mai lesne
Aş suferi,
Decât aceste
Mari bucurii.
Ah, o-nclinare
Ce inimi uneşte,
Ce turburare
Nu zămisleşte!

Cum să mă rup?
Spre codru s-apuc?
Totu-n zadar!
Vieţii altar,
N-ai pace, nu
Dragoste, tu!

Read More

Din ură

Universul imortalizat în ochii tăi îl iubesc lesne,

Pe tine mai greu...

Suferi tot timpul în splendide, vaporoase, tăcute lacrimi...

Ți-am înfășurat inima pe un titirez

Și l-am lăsat să facă cercuri

Prin iluzii ce pier

Ca ziua de ieri,

Prin arome și ticuri

Ca de Vivaldi anotimpuri.

Nu mă îndoiesc că te urăsc,

Tot timpul, aici și acolo,

Te arunc înapoi în gol

În visul de dincolo...

Știu de ce o fac: vreau să înveți să zbori, pentru că

Nu mă îndoiesc că în iubire zbori întotdeauna prea târziu.

Read More

Pentru tine

Zi de zi mi-e frică să privesc peste
umăr,
te văd gata să mă înghiți, să înfuleci carne din
carnea mea;
mă recreezi ca pe un
balon de Modellino.

Oprește-te! Ai răbdare și vei
vedea
că e ușor să-mi găsești
forma adevărată !
Metamorfoza mea pornește din
neînțelegerea ta.
De ai știi cine sunt,
te-ai opri
să mă frămânți cu
mâini uriașe
ca pentru tine.

Muse - Undisclosed Desires

Powered by mp3skull.com

Read More

Superficial

Dacă aș fi fost o persoană superficială, probabil că aș fi fost mai fericită. Pot să mă port superficial, nu ai nevoie să faci întinderi la neuron pentru asta. E mai ușor să râzi la glume stupide, să fii atent la ore dezastruoase, să plângi la un amărât de film categoria B. Eu mereu am știut ce vreau, însă tot mereu viața mi-a arătat că nu se poate. Așa că mă port superficial cu speranța fericirii de zi cu zi. Doar asta se cere, nimeni nu vrea să te știe așa cum ești cu slăbiciuni și afecte. Toți vor bucata aceea din tine zâmbăreață și puțin stupidă, nu un om melodramatic și deprimat ce se întreabă în fiecare dimineață de ce este una bună. Suntem niște sadomasochiști, pretindem că suntem fericiți, buni și iubitori, poate, poate îi „infectăm” și pe alții cu pretinsa noastră fericire. Așteptăm apoi ca într-un schimb economic ca ceea ce oferim să primim și noi. De fiecare dată ne iluzionăm și ne bucurăm de prima zăpadă, primul sărut, dar nu realizăm că acea bucurie se întâmplă doar o dată, un flash, o clipire din gene. Pentru asta realizăm un complicat plan: să privim totul ca și cum am privi pentru prima oară. Și să ne bucurăm de fiecare moment, chiar dacă uneori pentru alții părem superficiali. Odată cineva mi-a atras atenția cu vulgaritate că prea arăt cu degetul la tot ce văd nou. Păi, cum ai vrea să fiu fericită dacă nu admir noul și frumosul din orice ? Până și curiozitatea mea infantilă îmi e negată? Iubesc tot ce îmi ascunde ziua și ceea ce îmi oferă noaptea... altfel aș fi fost de mult moartă.

Read More

Păcălici

Momentul când afli că ești luat de fraier este neprețuit, dorești să îl împarți cu toți apropiații care de voie, de nevoie sunt nevoiți să te asculte. Am ajuns să îi înțeleg pe cei care nu mai au încredere în oameni. Și de ce ar avea oare? De multe ori, cineva te consideră slab, atât de nevolnic încât să nu meriți afecțiunea lui. Norocul meu nenorocit face ca eu să dau peste asemenea persoane care nu dau doi bani pe tine, te tratează ca pe ultimul om și partea cea mai rea este că tu suferi în colțișorul tău de Rai tot după ei. Problema este că încerci să te convingi de fiecare dată că urăști , că nu îți pasă, că poți merge mai departe indiferent de consecințe. Defect congenital femeiesc sau nu, încrederea în oameni, trebuie restricționată. Notă pentru sine: nu uita nimic ! Iubește și iartă e cel mai mare rahat turcesc posibil !

Read More

Am luat-o pe căi ... naturale

De când cu examenele, am început să mă dau pe naturiste... iaurturi cu diverse fructe mai mult sau mai puțin exotice, mâncăruri răcoritoare made in frigiderus, bomboane care îți ridică glicemia instant și cafea la litru. Mai trebuie menționat și faptul că beau mult... mă îmbăt cu apă rece de la chiuvetă și hectolitri de ceai. Ca prin minune, am descoperit ceaiul negru indian, atât de tare de îți țiuie urechile și val-vârtej te pui cu burta pe carte. Mâine am primul meu examen, „Gândire critică și scriere academică”, pentru inițiați, doar gâscă (GCSA). Stau ca pe ghimpi... Doamne, m-am schimbat (sic!), trăiesc în comuniune cu natura, ajută-mă să-mi vină mintea la cap pentru a răspunde la întrebările ce m-au frământat toată viața, să reușesc o parafrazare și o referință și gata! am trecut examenul ... ca gâsca prin apă!

Read More

Familia

Nu pot vorbi despre familia mea în termeni apreciativi sau depreciativi.... termeni de comparație nu există, întrucât nu am trăit decât în sânul familiei, ținându-mă după fustele mamei mele și în umbra autorității tatălui, „capul familiei”. Nu de multe ori m-am gândit oare cât de mult m-am schimbat în bine sau rău din cauza familiei. Nu te schimbi radical ca și cum ai pocni din degete, doar „crești în ochii părinților”... Nu am încredere completă decât în neamul meu, rudele mele, părinții mei, fratele meu. Respect cu obstinație hotărârile lor, le iubesc ghidușiile, manierismele, glumele spuse cu un surâs machiavellic, timbrul vocii și gesturile ce trădează timiditatea uneori. De ce mi-ai cere să te iubesc ca pe familia mea? Niciodată! Nu cred că ai vrea să te substitui ei, nu vei fii niciodată un „surogat de fericire” ! Doar ești iubire...

P.S. Stau în buncărul meu și am devenit prea sentimentală, mai ales când zăpada nu mai îmi permite să văd ceva în zare!

Read More

Indiferență

„A răspunde agresiunii prin nonviolenţă e un act de voită indiferenţă, dar de indiferenţă bine practicată.” (Andrei Pleșu- „Minima moralia”)

„Indiferenţa este cea mai puternică forţă din univers. Ea face tot ce atinge lipsit de sens. Iubirea şi ura nu au nicio şansă împotriva ei.” (Joan Vinge)

„E momentul ca omenirea să înceteze de a se mai autoamăgi, să se tre­zească, să-şi dea seama că singura problemă a omenirii este lipsa de dra­goste. Dragostea dă naştere la toleranţă, toleranţa dă naştere la pace. In­toleranţa produce război şi priveşte cu indiferenţă către condiţii de neîngăduit. Dragostea nu poate fi indiferentă. Nu ştie cum să o facă.” (Neale Donald Walsch- „Conversații cu Dumnezeu”)

„Nimic durabil nu se poate întemeia pe indiferenţă.” (Octavian Paler- „Mitologii subiective”)

Read More

4 ani - traversând labirintul

A venit și sfârșitul lumii, 2012!!! Uuu, îmi e atât de frică, gata, Apocalipsa ne așteaptă! Lăsând superstițiile la o parte, vă anunț cu dragă bucurie că am intrat în al 4-lea an în labirint. Dacă v-a plăcut să citiți ce am scris, sper că mă veți însoți și în anul acesta pe aceeași cărare bătătorită cu sarcasm, creativitate, jocuri de cuvinte, iluzii și poezii prin labirintul gândurilor. Când am început blogul, nu îmi imaginam că va ajunge în această formă și nici măcar nu știam că îl voi continua pe parcursul acestor ani. Nu știu cum a fost pentru voi anul 2011, peste ce obstacole ați trecut și chiar dacă mi-ați povesti nu ar fi ca și cum aș retrăi viața voastră (imaginația mea are și ea limite...). Pentru mine, a fost un an neașteptat în sensul că nu vroiam să vină, întrucât știam ce mă așteaptă...și îmi plăcea să stau în coconul meu de mătase lipită de canapea... Viața m-a tras de mânecă și am terminat și un ciclu liceal, am câștigat și câteva diplome numai bune pentru a se depune praful...și gata! bang! un an a trecut! Îmi place să rezum totul astfel, fiindcă dacă aș împărți firul în patru și m-aș gândi la câte am renunțat pentru toate hârtiile A4 obținute, aș lua-o la sănătoasa. Nu sunt cel mai bun sfătuitor, însă tot trebuie să spun ceva: când ajungi într-un oraș mare, nicio diplomă nu contează, experiența ta anterioară în materie de orice este nulă așa că e important să te focusezi pe 3-4 discipline... Eu am încercat să mă împart în prea multe și nu de multe ori aveam impresia că mă disipez și mă încarc cu informație inutilă. E bine să ai o formație enciclopedică, dar am fost surprinsă să constat că e mai bine să te mulțumești cu puțin și bine fixat. Sunt cât se poate de sinceră când spun că eu, personal, numai cu limba română, limba latină, istoria, economia, sociologia, psihologia, logica și limbile străine jonglez la facultate (disciplinele de la Relații Internaționale au nume cosmetizate, însă îmbină materiile de mai sus). Să fii sincer cu tine însuți și în ceea ce afirmi! Sinceritatea este fundamentul pe care am realizat acest blog și nu mă voi dezice de el, chiar dacă uneori trebuie să îmi stăpânesc impulsurile. MEREU, îmi voi apăra propriile convingeri în ciuda faptului că sfidează logica obișnuită. ÎNTOTDEAUNA, îmi voi păstra sarcasmul, singurul meu scut împotriva banalității și asul meu din mânecă ce îl pun la bătaie de fiecare dată când se pot ivi jocuri de cuvinte. DREAM ON !

Read More

Conexiuni la distanță - cu voi, între noi

Nu vă întreb cum ați petrecut de Crăciun, fiindcă ar trebui să fac un blog special pentru acest lucru, dar vă pot mărturisi că prin acest blog noi doi, trei, șapte, nouă oameni comunicăm. Stabilim conexiuni la distanță între 2 minți poznașe ce nu pregetă să se întîlnească la nivel virtual. Gândurile noastre poate au fost și ale tale sau nu, însă prin idei, cuvinte, ambrambureli și altele ne-am legat inconștient unii de alții. De obicei, eu uit ce am scris și prefer să nu revăd nimic de teama erorilor de judecată ce mi se întîmplă că de! nu sunt nici Socrate și nici Platon. Îmi place atât de mult să pun umărul la construirea unei realități , iar dacă nici aceea nu mă mulțumește decât să o distrug cu barosul prefer să fac alta. Cu mânuțele astea două, am făcut o viață nouă! Îi înțeleg pe cei care preferă distrugerea trecutului (nimănui nu îi place să i se reamintească vechile greșeli, viața sa de odinioară), numai că nu ar fi mai bine ca pe vechile ziduri să se ridice un alt nivel? Indiferent de ceea ce faceți, ce idei sprințare aveți, unde vă aflați și cu cine sunteți, noi suntem interconectați... Vă aștept tot aici și în noul an ce vine târâș grăpiș ! Nu uitați: the planets bend between us !!

It's all for you, Cristina, SuicidePerson, Cristina Marin, Dănuț, Alexxxxaaaa, Mirela, saranichu! Totodată, trimit mulțumiri scrise sincer negru pe alb doamnei profesoare Stan Loredana! Această postare am scris-o gândindu-mă cu drag la unchiul meu, Dragoș și mătușa mea, Mădălina. Tuturor, vă urez de la depărtare: La mulți ani!!!

Read More

Frig de... oase

Oasele mele bătrâne de 20 de ani nu mai suportă frigul. Am ajuns la o vârstă la care accept hainele pufoase și călduroase decât ca trupul meu să fie strâns ca un cârnat în chestii mulate. Mă sfiesc să le denumesc altfel decât chestii, fiindcă în opinia mea sunt doar un alt mod de a fi sado-masochist, mai ales pe un așa frig. Patul îmi este și el insuportabil de când nu mai mă încălzește. Niciun zâmbet, niciun vin fiert, nicio dragoste nu mai poate să îți încălzească sufletul. Lasă sufletul!!! Corpul meu deja nu mai vrea să se miște niciun pic din colțul meu de iad, eu și the smiths...

Read More

M&M

Ce bine e să fii numai tu cu tine!!! Fără alții care să te streseze cu problemele lor de conștiință, cu nevrozele lor nerezolvate, numai tu cu demonii tăi interiori. Măcar tu îți cunoști prea bine neajunsurile și nu ești nervos pe toată lumea indiferent de ceea ce fac. Încep să văd prin ochii lui Freud care menționa că toate frustrările noastre provin dintr-o singură indecizie. Cei care l-au citit știu la ce mă refer (sper!). Me and me- cea mai bună formulă de a fi liniștit, nu neapărat fericit. Oricum e mai bine să fii fericit cu tine, decât nefericit în doi. Părerea mea de om sincer e că dacă ești nefericit, trebuie să cauți în tine mixul potrivit. Care este? Doar tu cu tine, în consolare proprie.

Read More

Trăiește senzațiile tari din relații !

Relațiile eșuate între 2 persoane au în comun lipsa senzațiilor și a dialogului. Cei care afirmă că sunt împreună, fiindcă inteligența peste medie a partenerului i-a cucerit gravitează deasupra lunii. Bineînțeles că și acel factor a contribuit, dar totul se reduce la senzații. Atracția fizică este cea care te ghidează: îl alegi pe el datorită părului dat cu gel într-o parte a la Alain Delon, cămășii cu un nasture necusut ce mai are puțin și se rupe (ce neglijent e câteodată...), blugilor călcați doar în picioare, luați din grămada de boarfe lăsate prin toată camera care și așa nu-l cuprinde pe el, gigantul ce nu ezită să glumească pe baza diferenței vizibile de înălțime. Îi observi gesturile de om mare, doar e îmbrăcat la 4 ace (sic!), lucirea ochilor când încearcă să vadă dacă l-ai înțeles, râsul licențios în momente de solitudine și ai impresia că-l cunoști... Nu știi un om nici dacă mănânci cu el un drob de sare!! Dar ideea e conturată: senzațiile primare oricât de simple ar fi definesc o relație...(de parcă aș mai lumina pe cineva acum...dar simțeam nevoia să spun asta.) Și mai afirm sus și tare cum că relațiile de lungă durată trebuie să sfideze normalitatea, să aducă un plus de nou. Fără banalitate și rutină, chiar dacă conferă un plus de stabilitate!!! Totul este deasupra sau dedesubtul acelei relații, nothing else matters...

Read More

Schimbarea

Am auzit zilele trecute ceva care mi-a rămas în minte: „Dragă, ar trebui să-l schimbi că dacă e cu tine să nu mai facă asta, asta și enumera niște vicii cât se poate de personale.” Imediat mi s-a aprins un beculeț și gândurile au luat-o razna: „De ce să schimbi pe cineva? Doar fiindcă are niște carențe sau surplusuri ? Eu, personal, consider că NIMENI, ABSOLUT NIMENI nu se poate schimba în bine, poate doar în rău. Și cum decizi ce e inutil, de ce e benefic?” În fine, de la atâtea întrebări am ajuns să mă uit pe cerul mare, să număr frunzele din copaci, nu mai eram atentă deloc la conversație. Am descoperit atunci cu încântare că am 10 degete , iar de la atâta numărat mă luase amețeala. Culmea, culmilor e că lumea când are ceva pe suflet, povestește la toată galaxia. Așa cum fac eu acum, un cetățean ce nu concepe schimbarea în bine: nu am văzut vreun criminal care într-un final să iubească oamenii (dacă iubindu-i înseamnă să le taie jugulara, asta poate da), pedofili care să educe copiii fără să-i dorească pentru sine, bețivi care să se lase de băutură (poate străinii, fiindcă românii nu și-ar lăsa țuiculița și UNIREA din mână *acum eram patrioată- ce-i al nostru, e al nostru- după un studiu recent, românii sunt pe primul loc la consumul de alcool ); te lași de un viciu, începi altul (mâncarea în exces poate fi considerată viciu?). Sunt cred că sute de emisiuni care te învață cum să slăbești, să fii mai cu moț. Și pentru cine slăbești ? Pentru că așa își dorește cutărescu' . Dar tu vrei asta? Atunci când nu vei mai avea un sprijin, acel cineva, te vei reapuca. Și cred că oricine știe că după aceea drumul este numai dus, nu și întors. Dar dacă iubești și ții la sănătatea lui , nici atunci să nu-l schimbi? NU, un hotărât NU. Decât să fie nefericit tot restul vieții, mai bine să fie fericit o săptămână, o zi, o clipă. Și eu m-am schimbat, probabil, dar nu am făcut-o pentru mama, tata, ș.a.m.d. ,ci s-a întâmplat pur și simplu. Concepțiile asupra vieții ți le schimbi, poți face schimb de cărți, CD-uri, timbre și alte bla-bla-uri, însă CARACTERUL nu poate fi interschimbabil ca pe o cămașă uzată și cârpită. Și în definitiv de ce te-ai schimba? Puterea sau lipsa ei de a rezista viciilor te definesc, kilogramele în plus sau în minus, părul de pe cap sau chelia uimitoare, modul de a râde sau a plânge, felul în care îmbrățișezi pe cineva, toate acestea trebuiau să poarte un nume: TU !

P.S. Poți în schimb să modifici interfața blogului (ceea ce s-a întâmplat ușurel, ușurel). Îmi reflectă mai bine personalitatea, nu ?

Read More

Zile

De zile bune nu am mai scris ceva, poate creierul meu a luat o pauză sau o fi intrat într-un cerc vicios somn-mâncare-somn. Sunt obosită, enervată de cei care nu înțeleg că eu vreau să dorm zile, săptămâni, luni...Dar și când mă voi trezi pe mulți am să-i surprind! Deja am început să visez încontinuu chiar și atunci când sunt într-o stare vegetativă de ființă vie. Nopți întregi nedormite, distracția până în zori, stresul continuu legat de unde voi locui, ce voi face, unde mă aflu, ce caut aici și alte persoane care aduc cu sine alte încercări sunt probabil (sic!) cauzele dormitării mele. Bateriile mele Duracell s-au umplut și m-am gândit să vă mai scriu câte ceva. Le-am prezis neuronilor mei că îi voi deranja de acum încolo mai des. Timpul relaxării a trecut! De parcă aș ști conceptul de relaxare... mă bucură totuși faptul că alții îl cunosc mai îndeaproape. Prin intermediul acestei postări vă anunț neoficial că o săptămână nu vreau să mai aud de nimeni și nimic, mă duc în pustiul pustiurilor (dar cu laptopul după mine, doar vreau să mai scriu câte ceva, nu?), acolo unde a înțărcat mutu iapa, la dracul în praznic ! Dar mă voi întoarce cu gânduri mai bune! Sper.

Read More

RUȘINEA

Îngerii nevăzut mă înconjoară,
iadul sau pururi raiul mă împresoară,
iar eu, numai eu,
stau singur și inhalez vapori de iubire,
minunata fericire.
Într-un colț incendiat de simțuri al minții,
rușinea se insinuează
treptat
văzându-mă ce sunt de fapt :
un ratat
și-mi spune nonșalant:

,,Bucură-te, străinule în noapte,
Bucură-te, singurătate, crater arid,
Bucură-te, tu, martor din culise al propriei tale vieți,
Bucură-te, viață, pregătire perpetuă,
a ceva ce nu se va întâmpla niciodată,
Bucură-te, că te afli în mijlocul universului,
Bucură-te, pentru starea ta de nedesăvârșire,
Bucură-te, că poți atinge norii
sidefii,
lânoși ici-colo,
rupți în colțuri sau mai curând sfâșiați,
Bucură-te, că de dincolo de ei
poți vedea albastrul
tare,
Bucură-te, când simți cele două pulsuri
ce în tine rezonează,
Bucură-te, făptură îndurerată!”




Știu că sunt în imaginația mea
o rușine,
În fiecare zi,
Aceeași EU.

Read More

O clipă de pace *o povestire scrisă acum 5 ani, imediat după ce citisem Tess D'Urberville de Thomas Hardy

Răscoaptă şi îmbătrânită,vara-şi aruncă anatema frunzelor. Adormită,pădurea este condamnată la o fericire veşnică.
Locul hărăzit iubirii semăna cu un izvor în care se rotea sufletul lumii: acea sevă ce răzbate prin frunze şi pietre, preschimbând copacii în suflete nepereche.
Ea trăia cu natura ,o vedea şi-i vorbea înflăcărată de o iubire platonică. Nu se putea despărţi de pădure ,singura ei mamă pe care o cunoscuse. Ochii ei ca albăstrelele picurate cu roua cerului înalt, obrajii din petale de trandafir sălbatic, buzele din muşcată îmbobocită, iar părul ca o mătase de porumb stropită cu raze de soare erau darurile mamei naturi .
De fiecare dată ofta, gândindu-se la singurătatea ei şi la viaţa care trebuie să meargă înainte. „Cât o mai merge… Odată mă voi contopi cu pământul,un bulgăre de viaţă ca şi mine.” Din cauza acestor gânduri nu se deşteptă până când pădurea se întunecă de venirea nopţii şi dintr-un boschet ,o păsărică sfioasă începu să dea drumul viersului său cu toată puterea . În acel anotimp melancolic aceasta creă o atmosferă şi mai contrastantă ,transformând totul în zi.
În lumina noii dimineţi în ţărână ,larvele cereau adăpost unui trup chinuit de viaţă. Din ochii ei blânzi prinseră să se rostogolească două şiruri de mărgele reci,care o mângâiau în somnul ei dulce. Luminiţele de prospeţime a spiritului priveau încă pământul,căruia îi dăduse ultima sărutare.
Această fată tristă şi singuratică căpătă astfel o înfăţişare a unei făpturi ,care îmbrăţişase calitatea înălţătoare a unui umanism ideal. Pentru o clipă pacea se instaură în sufletul ei ,iar vântul şopti printre lacrimi amare: „A intrat singură în lume şi a plecat singură din lumina ei…”.

Read More

Narcisism sau eu în diverse ziare *Curierul ialomițean și Helis

Noaptea muzeelor, un succes la Slobozia

Noaptea muzeelor, un succes la Slobozia! Cea de-a VII-a ediţie a evenimentului a fost marcată de sute de slobozeni care au trecut pragul instituţiilor de cultură! Sâmbătă seara, cele două muzee din municipiul reşedinţă de judeţ, Muzeul Naţional al Agriculturii şi Muzeul Judeţean de Istorie şi-au deschis larg porţile pentru vizitatori, care pe lângă accesul gratuit, au avut parte şi de adevărate lecţii de viaţă.
Programul Noaptea muzeelor îşi propune an de an să atragă atenţia publicului asupra rolului crucial pe care îl joacă muzeele în dezvoltarea societăţii. Pentru a omagia diversitatea culturală, cea mai importantă sărbătoare din an pentru păstrătoarele de colecţii valoroase a mobilizat 60 de muzee din ţară şi 3 mii din Europa. La Slobozia, Muzeul de Istorie s-a alăturat acestui eveniment şi şi-a deschis porţile pentru public timp de 4 ore. În acest interval, vizitatorii au avut parte de o adevărată călătorie în timp prin expoziţia permanentă ,,Evoluţia comunităţilor umane în bazinul Ialomiţei. Omul şi râul”, şi expoziţia temporară ,,Revoluţia mexicană reflectată în 100 de imagini”. Din program nu au lipsit comunicările ştiinţifice şi proiecţiile de film legate de istoria, mediul, oamenii şi tradiţiile judeţului Ialomiţa.
„Este o noapte în care ne reîntâlnim cu istoria, cu monumentele şi amintirile din cele mai vechi timpuri. Am venit la Muzeul de Istorie să îmi cunosc strămoşii şi, astfel, să mă cunosc pe mine însămi”, ne-a mărturisit Florina Voiteanu, eleva în clasa a XII-a la CNMV.
„Este o surpriză, pentru că nu am fost niciodată aici, deşi suntem locuitori ai oraşului. M-am uitat cu atenţie la toate obiectele care refac firul istoriei. M-a impresionat epoca bronzului, uneltele de atunci şi siturile din Ciulniţa”, ne-a spus încântat Ionel, care a venit la muzeu împreună cu soţia şi cu fiica lor de 16 ani.
„Ne interesează istoria, în special istoria judeţului. Am fost mai mult la Muzeul Agriculturii, aici nu am mai venit de doi ani. Şi văd că s-au produs nişte schimbări, care ne impresionează în mod plăcut. Am făcut şi câteva fotografii. Merită văzut tot ce este aici, mai ales de către copii”, ne-a spus un cuplu de pensionari, care privea atent fiecare vitrină.
„Sunt foarte încântat! Dacă anul trecut, în intervalul 20.00-24.00, am înregistrat un număr de 700 de vizitatori, anul acesta, într-o oră de la deschidere, am avut 200 de slobozeni care ne-au trecut pragul, de la cei mici, care fac primii paşi în viaţă, până la pensionari, dornici să mai arunce o privire spre trecut!” a declarat Florin Vlad, director al Muzeului Judeţean de Istorie. Anul acesta, recordul a fost de 800 de vizitatori până la miezul nopţii.
O cifră considerabilă o înregistrează şi Muzeul Naţional al Agriculturii, care şi-a prezentat publicului colecţiile reprezentative. De la motorul cu aburi şi alte utilaje agricole de epocă, vizitatorii au putut afla mai multe de la muzeografi şi despre uneltele agricole confecţionate în gospodăriile rurale, dar şi despre obiecte de uz casnic, mobilier, ceramică şi textile.
„Am 5 ani şi jumătate şi îmi place la Muzeul Agriculturii. Am mai fost cu grupa mea de la grădiniţă şi cu doamna, când am încondeiat ouă. Acum am venit cu mami şi am văzut furcile, plugul şi moara”, ne spune uşor stâlcit o fetiţă care se ascunde după fusta mamei. În replică, mama se arată şi ea impresionată de tot ceea ce a văzut. „Mi se pare totul foarte interesant. Deşi am crescut cu astfel de obiecte în casa bunicilor mei, mă bucur să le revăd. Timpul nu imi permite vizite mai dese, însă acum am venit mai mult pentru fiica mea, căreia să îi povestesc cum era o dată la ţară”, ne-a mărturisit doamna Geană, din Ciulniţa.
Muzeografii celor două muzee îşi aşteaptă zilnic publicul vizitator, dornic să afle mai multe despre istoria locurilor.

Adriana STOICA

http://www.perlea.ro/helis/aparitii/helis_mai_2011.pdf -pagina 9

Read More

La vie en rose

Totul simplu- Ana Blandiana

O, dac-aş fi o lumânare numai,
Să mă consum treptat
De la un capăt spre altul,
Simplu, ca-n aritmeticile
Copiilor…
Capul întâi – ce fericire! -
Mi-ar dispărea,
Lumea ar spune:
“Ce fără cap este fata aceasta!”,
Eu aş fi uitat totul
Şi nimic n-aş mai căuta să-nţeleg.
Inima apoi mi s-ar topi,
Şi n-aş mai iubi,
Şi n-aş mai urî,
Şi nici o suferinţă nu m-ar atinge,
Şi lumea ar spune:
“Ce fără inimă este fata aceasta!”
Şi aşa mai departe.
Şi apoi n-aş mai avea nici o dorinţă,
Şi nici o patimă,
Şi sângele meu purtător de corăbii
S-ar spulbera,
Şi mi-ar rămâne numai genunchii uscaţi,
Tremurători cu demnitate sau îngenuncheaţi,
Nimeni nu s-ar mai obosi să spună ceva.
În ultima linişte,
Balta de ceară
S-ar răci, pedepsită anume
Pentru toate îngrozitoarele umbre pe care
Lumina ei le-a adus în lume…

Read More