Conexiuni la distanță - cu voi, între noi

Nu vă întreb cum ați petrecut de Crăciun, fiindcă ar trebui să fac un blog special pentru acest lucru, dar vă pot mărturisi că prin acest blog noi doi, trei, șapte, nouă oameni comunicăm. Stabilim conexiuni la distanță între 2 minți poznașe ce nu pregetă să se întîlnească la nivel virtual. Gândurile noastre poate au fost și ale tale sau nu, însă prin idei, cuvinte, ambrambureli și altele ne-am legat inconștient unii de alții. De obicei, eu uit ce am scris și prefer să nu revăd nimic de teama erorilor de judecată ce mi se întîmplă că de! nu sunt nici Socrate și nici Platon. Îmi place atât de mult să pun umărul la construirea unei realități , iar dacă nici aceea nu mă mulțumește decât să o distrug cu barosul prefer să fac alta. Cu mânuțele astea două, am făcut o viață nouă! Îi înțeleg pe cei care preferă distrugerea trecutului (nimănui nu îi place să i se reamintească vechile greșeli, viața sa de odinioară), numai că nu ar fi mai bine ca pe vechile ziduri să se ridice un alt nivel? Indiferent de ceea ce faceți, ce idei sprințare aveți, unde vă aflați și cu cine sunteți, noi suntem interconectați... Vă aștept tot aici și în noul an ce vine târâș grăpiș ! Nu uitați: the planets bend between us !!

It's all for you, Cristina, SuicidePerson, Cristina Marin, Dănuț, Alexxxxaaaa, Mirela, saranichu! Totodată, trimit mulțumiri scrise sincer negru pe alb doamnei profesoare Stan Loredana! Această postare am scris-o gândindu-mă cu drag la unchiul meu, Dragoș și mătușa mea, Mădălina. Tuturor, vă urez de la depărtare: La mulți ani!!!

Read More

Sărbători fericite!!!

Dragi bloggeri și cititori, vă doresc ca acest Crăciun să vă umple inima de bucurie, iar Moșul să vă aducă tot ce vă doriți !!!

Read More

Despre un rai

„Raiul nu este un loc, ci o stare de spirit.” (John Burroughs)

„Rai. Un loc unde cel rău încetează să te mai necăjească cu vorbărie despre treburile sale personale şi cel bun ascultă cu atenţie în timp ce i le explici pe ale tale.” (Ambrose Bierce)

„Raiul ar fi cu adevărat raiul dacă îndrăgostiților li s-ar permite să aibă parte de tot atât de multă distracție cât au cunoscut și pe pământ.” (Giovanni Boccaccio)

„Paradisul este infernul văzut din partea cealaltă.” (Umberto Eco)

„Singurul paradis e paradisul pierdut.” (Marcel Proust)

„Pentru mine raiul e un cartof mare copt și cineva cu care să-l împart.” (Oprah Winfrey)

„Nu există paradis, dar trebuie să facem așa ca să merităm să existe unul.” (Jules Renard)

„Dacă aș fi singur în rai, n-ar fi pentru mine un chin mai mare.” (Johann Wolfgang von Goethe)

Read More

Despre un iad

„Iadul ești tu însuți și singura mântuire va veni atunci când vei renunța la tine pentru a te gândi profund la nevoile altei persoane.” (Tennessee Williams)

„Un iad inteligent e mult mai bun decât un paradis prost.” (Victor Hugo)

„Infernul este locul în care întrebarea ce e de făcut nu se mai pune. (Gabriel Liiceanu)

„Iadul este, neîndoielnic, starea celui care, aplecat deasupra prăpastiei, nu mai poate fi tras de nimeni înapoi.” (Gabriel Liiceanu)

„De îndată ce vei face Satanei concesiunea de a discuta cu el, poți fi sigur că te va bate în dialectică și te va îndupleca.” (Lucian Blaga)

„E mai bine să domnești în iad, decât să fii servitor în rai.” (John Milton)

„Nu am făcut niciodată, nimănui viața un iad, eu doar am spus adevărul, iar ei au crezut că e un iad.” (Harry S. Truman)

Read More

Frig de... oase

Oasele mele bătrâne de 20 de ani nu mai suportă frigul. Am ajuns la o vârstă la care accept hainele pufoase și călduroase decât ca trupul meu să fie strâns ca un cârnat în chestii mulate. Mă sfiesc să le denumesc altfel decât chestii, fiindcă în opinia mea sunt doar un alt mod de a fi sado-masochist, mai ales pe un așa frig. Patul îmi este și el insuportabil de când nu mai mă încălzește. Niciun zâmbet, niciun vin fiert, nicio dragoste nu mai poate să îți încălzească sufletul. Lasă sufletul!!! Corpul meu deja nu mai vrea să se miște niciun pic din colțul meu de iad, eu și the smiths...

Read More

Despre bunătate sufletească

„Degeaba le-am avea pe toate: inteligența, cultura, istețimea, supracultura, doctoratele, supradoctoratele (ca în profesorul din Lecția lui Eugen Ionescu),daca suntem răi, haini, mojici și vulgari, proști și nerozi, doi bani nu facem, se duc pe apa sîmbetei și inteligența, și erudiția, și supradoctoratele, și toate congresele internaționale la care luăm parte, și toate bursele pentru studii pe care le cîștigăm prin concursuri severe.

Nimic nu poate înlocui și suplini nițică bunătate sufletească, nițică bunăvoință, toleranță, înțelegere. Nițică susținută bună-cuviință.

Bunătatea sufletescă nu-i o virtute subtilă și rafinată, e un atribut de bază al ființei omenești și totodată un atribut al culturii. Bunătatea este alt nume al definiției date de Aristotel omului: ființa socială. Fără bunătate nu putem conviețui decît în condiții de groază și justificînd amarnica afirmație a lui Sartre: ceilalți, iată iadul !

Există un altruism elementar exprimat prin bunătate care este o axiomă a vieții obstești. Berediaev spunea: pîinea pentru mine este o problemă materială (subînțeles egoistă, vulgară), dar pîinea aproapelui meu, continua Berediaev, este pentru mine o datorie spirituală. Reiese de aici în mod vădit că nimic nu poate suplinii întru totul bunătatea .

Știm că de-am vorbi toate limbile și toate dialectele pămîntului și de-am fi capabili să clasificăm conform cu clasificarea zecimală toate volumele tipărite în toate limbile pămîntului, de la Gutenberg și pînă astăzi și de am fi tobă de carte și de erudiție, și de am cunoaște întrebuințarea tuturor termenilor specifici tuturor științelor și tehnicilor, tot nu ne putem numi oameni culți dacă sîntem niște pizmăreți, niște bădărani și niște răi la suflet.

Că ne-o place sau nu, cultura nu este numai acumulare de cunoștințe, ci o subțirime a caracterului și capacitatea de a nu considera bunătatea drept o simplă virtute deșuetă și sentimentală.
Să nu săvîrșim regretabila eroare de a lua drept scriitori pe simpli făcători de cărți și drept oameni de cultură pe simplii memorizatori de informații."

(Nicolae Steinhardt-„Primejdia Mărturisirii”)

Read More

Ce mai faci?

De ce să mai întrebi pe cineva ce mai face? Sigur îți va răspunde prin fraza clișeu: BINE. Eeee, uite că eu nu suport să îmi răspunzi bine, un simplu cuvânt care nici măcar nu descrie starea ta de spirit. Sau poate ai impresia că nu am timp să te ascult, că nu mă interesează ce spui ... înseamnă că pornești de la premisa că viața ta ori e prea complicată, iar eu cu mintea mea cât o nucă nu aș înțelege-o, ori consideri că e plictisitoare și mă scutești de la un chin pe care l-aș îndura cu stoicism. Viața tuturor ne poate inspira dacă vrem, de exemplu dobândești fără să vrei expresiile pe care le folosesc cei dragi ție, capeți niște manierisme diferite de cele pe care le-ai văzut tu. În fine, toți oamenii ne schimbă inconștient sau cu voia noastră. Foarte rar, găsești și persoane care te inspiră, cu care gândești nu la unison, ci în completare... La întrebarea despre existența ta măruntă, poți replica „mă simt ca dracu, uite ce mi s-a întâmplat...”, treptat se ajunge la o discuție și poate prin tehnica pașilor mărunți ajungi la ceva. Răspunsul poate folosi și ca indicator la starea ta fizică, emoțională (dar nu o să copleșești pe cineva cu întrebări simandicoase care să-l pună într-o poziție de luptă- Doamne, nu îl omorî cu întrebările, doar nu vrei acuma să știi ce a mâncat și la prânz....). Alt clișeu conversațional e acela : „O zi/seară bună!” De obicei, e folosit în mediile de afaceri, iar eu am avut bunăvoința să le urez ce vroiau (nu vreau totuși, să se creadă că sunt ironică- de parcă nu mi s-a mai zis...asta e o altă poveste de adormit piticii ). Nu îi înțeleg pe cei care îmi urează o zi bună, speră să am eu una mai bună ca ei...iar eu vin de colo și le dublez replica...Ce zi bună poate să aibă cineva care muncește 8 ore la departamentul relații clienți și îi ascultă pe toți demenții ce se consideră la psiholog, îi redirecționează spre alte departamente, nu are sporuri și chiar dacă firma e o multinațională ce și-ar permite o zi liberă măcar de ziua națională nu le-o acordă. Că doar de...e o zi bună!!!! Ce mai faci?

How do you do,
do you do,
the things that you do.
No one I know could ever keep up with you.
How do you do!

Read More

M&M

Ce bine e să fii numai tu cu tine!!! Fără alții care să te streseze cu problemele lor de conștiință, cu nevrozele lor nerezolvate, numai tu cu demonii tăi interiori. Măcar tu îți cunoști prea bine neajunsurile și nu ești nervos pe toată lumea indiferent de ceea ce fac. Încep să văd prin ochii lui Freud care menționa că toate frustrările noastre provin dintr-o singură indecizie. Cei care l-au citit știu la ce mă refer (sper!). Me and me- cea mai bună formulă de a fi liniștit, nu neapărat fericit. Oricum e mai bine să fii fericit cu tine, decât nefericit în doi. Părerea mea de om sincer e că dacă ești nefericit, trebuie să cauți în tine mixul potrivit. Care este? Doar tu cu tine, în consolare proprie.

Read More

Întrebarea

„De ce ne întrebăm? Ca să aflăm răspunsul, ca să știm. Ignoranța și știința par termeni reciproc relativi, cam ca stânga și dreapta. Dar ignoranța pare să vină înaintea științei: întâi ești un ignorant, apoi devii un știutor. Și ireversibil.
Dacă, astfel gândit, am crede că avem un răspuns la de ce ne întrebăm, n-am fi răspuns la întrebarea cum de ne întrebăm. Adică: dacă răspunsul (știința), să zicem, își are cauza în întrebare (ignoranță), atunci cum se explică întrebarea și, mai ales ignoranța ? Are ea o esență în ea insăși, sau e doar relativă? Cum se naște starea de ignoranță, premergătoare științei și cauză a științei?
În treacăt fie spus, noi creștem într-o știință fără ignoranță. Suntem educați, învățați într-o seamă de lucruri în care n-am avut întrebările corespunzătoare. Am devenit știutori (școliți, educați) fără să fi fost (conștient) ignoranți.”
(Alexandru Dragomir- „Semințe”)

Read More

Enervări

Mă enervează dezordinea...nervii mei nu suportă fericirea de a sta în jeg. Dacă aș fi fost un om cu un simț nemăsurat de nesimțire poate că aș fi acceptat ca hainele să stea pe jos și nu pe cuier, mâncarea prin colțuri iar resturile tronând în mijlocul camerei și așa prea mică pentru niște orgolii așa de mari. De...cam astea sunt motivele mele de enervare pe aici prin București, locul unde se dă ora exactă. Unde ești tu, Caragiale?

Read More

Trăiește senzațiile tari din relații !

Relațiile eșuate între 2 persoane au în comun lipsa senzațiilor și a dialogului. Cei care afirmă că sunt împreună, fiindcă inteligența peste medie a partenerului i-a cucerit gravitează deasupra lunii. Bineînțeles că și acel factor a contribuit, dar totul se reduce la senzații. Atracția fizică este cea care te ghidează: îl alegi pe el datorită părului dat cu gel într-o parte a la Alain Delon, cămășii cu un nasture necusut ce mai are puțin și se rupe (ce neglijent e câteodată...), blugilor călcați doar în picioare, luați din grămada de boarfe lăsate prin toată camera care și așa nu-l cuprinde pe el, gigantul ce nu ezită să glumească pe baza diferenței vizibile de înălțime. Îi observi gesturile de om mare, doar e îmbrăcat la 4 ace (sic!), lucirea ochilor când încearcă să vadă dacă l-ai înțeles, râsul licențios în momente de solitudine și ai impresia că-l cunoști... Nu știi un om nici dacă mănânci cu el un drob de sare!! Dar ideea e conturată: senzațiile primare oricât de simple ar fi definesc o relație...(de parcă aș mai lumina pe cineva acum...dar simțeam nevoia să spun asta.) Și mai afirm sus și tare cum că relațiile de lungă durată trebuie să sfideze normalitatea, să aducă un plus de nou. Fără banalitate și rutină, chiar dacă conferă un plus de stabilitate!!! Totul este deasupra sau dedesubtul acelei relații, nothing else matters...

Read More