”The Road Not Taken”- Robert Frost

Two roads diverged in a yellow wood,
And sorry I could not travel both
And be one traveler, long I stood
And looked down one as far as I could
To where it bent in the undergrowth;

Then took the other, as just as fair,
And having perhaps the better claim
Because it was grassy and wanted wear,
Though as for that the passing there
Had worn them really about the same,

And both that morning equally lay
In leaves no step had trodden black.
Oh, I marked the first for another day!
Yet knowing how way leads on to way
I doubted if I should ever come back.

I shall be telling this with a sigh
Somewhere ages and ages hence:
Two roads diverged in a wood, and I,
I took the one less traveled by,
And that has made all the difference.

Read More

Să nu mă uit !

„Să nu mă uit! Să nu mă uit! Totuși, mă uitam, muream în fiecare clipă pentru mine însumi. Și totul se ștergea așa de repede, în sacul fără fund al bietei mele memorii. Totul era lipsit de soliditate, de orice pic de siguranță în viața mea. Nesigur printre lucruri nesigure, cețos printre lucruri cețoase, murind printre lucruri murinde, știam că orice IERI este un cadavru, că orice ASTĂZI va muri diseară. Sufletul meu era o încăpere de cadavre, ce nu-și mai păstrau nici măcar forma.”

(Eugen Ionescu)

Read More

Căldură mare

În așteptarea startului, eu stau...și stau...și mă topesc ușor, ușor pe o căldură insuportabilă ce mă face să mă gândesc din ce în ce mai des la calitatea noastră de muritori. Să vină o dată sfârșitul lumii sau măcar Era glaciară că nu mai rezist! Frigul este a doua mea natură, am mereu picioarele și mâinile reci (că doar sunt sinceră, nu că am circulația sângelui proastă), m-am născut pe frig, am trăit în frig(anii '90 te învățau să crești ca o buruiană, fără căldură și bani, încât cei care îndurau atunci nu mai au acum nevoie de emisiuni ca „Tehnici esențiale de supraviețuire”), m-am jucat afară indiferent de vreme și nu lipseam de la jocurile din fața blocului, iar culoarea purpurie a feței era ceva obișnuit la toți copiii. Căldura mare mă obligă să consum hectolitri de apă încât voi fi nevoită să-mi leg sticla de apă de gât sau să-mi drenez tot sângele și să-l înlocuiesc cu prețiosul lichid, APA. Septembrie este pe final și căldura ÎNCĂ persistă. Îmi este dor de frigul care face ca creierul meu să funcționeze cum trebuie, să nu mai fie îngrijorat că o să se deshidrateze. După ce că trăim ca în Africa acum trebuie să agreăm și căldura specifică ca și melodiile tribale, a se citi manelele...Până vine frigul mai ascult t.A.T.u. ...și las deoparte videoclipurile de vară ce prezintă mereu petreceri în locuri exotice cu fete mai mult dezbrăcate și băieți cu voci lucrate ca și mușchii lor în sala de forță.

Read More

O simplă iluzie, un vis, o nălucă

Clișeele cum că dragostea este o simplă iluzie, un vis, o nălucă tratează cu superficialitate ceva atât de complex care nu poate fi cuprins într-o carte de la LIBERTATEA sau într-un film de categoria B. Adevărata dragoste este una singură: este acel sentiment care plecând de la cunoaștere, sinceritate și respect reciproc descoperă zi de zi noi calități umane, chiar și noi defecte , care găsește în sensiblitatea a două personalități diferite o persoană identică, acea ființă primordială, androgină. Nu există om care să nu dorească fericirea! Astfel aceasta depinde într-o bună măsură de cineva sau de mai multe persoane, eu fiind fericită și înconjurată de prieteni sau doar alături de altcineva. Iar câteodată îmi doresc singurătatea! Doamne, dacă mai poate cineva să mă înțeleagă! Fericirea este asemănătoare unei complicate formule chimice: dacă ceva lipsește sau este greșit, tot rezultatul se anulează într-o clipită. Fiecare element din ecuație reprezintă ceva, fiecare simbol corespunde unei realități. Iar câteodată realitatea este dură, glumele referitaore la bărbați având un sâmbure de adevăr. Însă mai bine să râdem cu ei de ei:

Întrebare: Care este asemanarea dintre un barbat si o telecomanda?
Raspuns: Ambii sunt simpli, usor de folosit si de obicei îi gasesti pe lânga televizor.

Întrebare: Cum se numeste un barbat aratos, inteligent, atent si sensibil?
Raspuns: Basm…

Întrebare: De ce sunt barbatii ca ceapa?
Raspuns: Daca dai jos învelisul îti vine sa plângi…

Întrebare: De ce sunt barbatii imuni la boala vacilor nebune?
Raspuns: Pentru ca sunt porci…

Întrebare: De ce barbatii sunt ca si betele de chibrit?
Raspuns: Daca îi aprinzi îsi pierd capul…

Întrebare: Ce are 6 picioare, un IQ de 100 si miroase a bere?
Raspuns: Trei barbati în fata televizorului la meciul de fotbal…

Întrebare: Ce întelege un barbat prin a te ajuta la curatenie?
Raspuns: Sa-si ridice picioarele sa poti da cu aspiratorul…

Întrebare: Cum trimiti un barbat la culcare?
Raspuns: Îi spui ca vrei sa vorbesti cu el.

Read More

Ești doar o fată...

Din solidaritate feminină, astăzi scriu despre misoginism și fraza arhi, ultracunoscută „Nu poți face asta, ești doar o fată”. Nu vreau să jignesc sexul opus, dar din cunoștințele mele „elevate” , femeile nu jignesc bărbații, nu-i fac în repetate rânduri și câteodată neintenționat pe bărbați în toate felurile. Singura înjurătură pe care o știu eu și care nici măcar nu este o înjurătură este ,,Boule!”. Câteodată chiar nu ai cum să ignori trăsăturile evidente...:) În general, femeile sunt mai tolerante față de afirmațiile bărbaților, unele se simt admirate când sunt numite curve (că doar au citit bestseller-ul ,,Fetele bune ajung în Rai, fetele rele ajung unde vor”), altele suportă infidelitățile persoanei apropiate de dragul iubirii, unele sunt dependente financiar și se milogesc la propriu pentru a primi bani chiar și pentru o pâine, altele nu suportă singurătatea și preferă o singurătate în... doi, unele se simt descumpănite când nici măcar nu sunt luate în seamă de niște masculi de toată frumusețea, iar altele preferă să fie prezentate tuturor de către el ca un trofeu îndelung vânat. Instinctele de vânătoare sunt din ce în ce mai prezente în văzul tuturor. Eu pledez pentru independență fără însă a ignora grija și afecțiunea pe care ți le poate acorda o persoană, însă câteodată iubesc ca eu să schimb un bec sau să asamblez și să dezasamblez calculatorul, iar gătitul să fie lăsat în seama altcuiva. Dacă tot suntem considerate egale, să nu mai existe afirmații cum că nu putem face ceva, că nu avem forța fizică sau chiar intelectuală (ce?), iar varietatea de bancuri misogine să nu mai fie spuse decât atunci când ești prea alcoolizat ca să mai poți conștientiza ce faci:

I: Ce citeste o femeie pe o foaie goala?
R: Drepturile sale.

Q: Care e diferentza dintre un OZN si o femeie desteapta?
A: OZN-uri s-au mai vazut.

Q: De ce sunt considerate femeile convergente?
A: Pentru ca sunt monotone si marginite...

- Stiati ca berea contine hormoni feminini?
- Cum?
- Daca bei bere, vorbesti aiurea si nu stii sa conduci.

-Iubitule, e adevarat ca oile sunt proaste ?
-Da, mielutule !

Stiti de ce nu fac femeile armata ?
Pentru ca in clipa cand li se ordona culcat, ele se arunca pe spate.

I: Ce este femeia?
R: Femeia este o faptura nedesavarsita, creata pentru rau; a-i cere
binele inseamna a-i cere imposibilul si pe langa lipsuri are si defecte.

Cum se cheama o femeie inteligenta, sensibila si aspectuoasa?
Un zvon

O femeie la librarie: As dori cartea cu titlul "Superioritatea femeii fata de barbat"
Vanzatorul: "Utopie si sf-uri la etajul 1 va rog!".

La inceput, Dumnezeu a creat pamintul si s-a odihnit.
Apoi a creat barbatul si s-a odihnit.
Apoi a creat femeia.
Si de atunci, nici omul, nici Dumnezeu nu s-au mai odihnit.

Ce este o femeie inteligenta?
O femeie cu care poti sa fii cat de prost vrei.

De ce Dumneazeu a l-a creat pe Adam prima data?
Nu a vrut ca Eva sa comenteze si la creatie.

De ce exista mai multe femei decit barbati ?
Pentru ca exista mai mult de curatat decat de gindit.

Un barbat merge cu liftul. La un moment intra o femeie. Dupa doua etaje
liftul se opreste. Femeia se uita cocheta la el, dezbraca bluza si sutienul
si le arunca ambele pe jos:
- Hai fa-ma sa ma simt femeie.
Barbatul se gindeste putin, isi dezbraca camasa o arunca pe jos, si spune:
- Hai, spal-o si calc-o.



***Mâine, bancuri culese despre ei ca să vedeți că nici femeile nu s-au lăsat mai prejos când e vorba să glumească.

Read More

Criza, bat-o vina!

Toată lumea este crizată zilele acestea. Unii au în mod repetitiv criză de nervi, alții au o criză financiară, unele au o criză sentimentală, unul are o criză familială....nu mai spun de cei care se crizează atunci când intră în panică din cauza lipsei de timp. Orice criză scoate la iveală toate angoasele și depinde de fiecare de cum le depășește. Mă surprind persoanele care tot timpul se simt sub presiune, atacate din toate părțile, anxioase din cauza unei frezuri proaste sau a poșetei plic care nu se potrivește vai! , ce tragedie cu rochia fâl-fâl. Înainte de a emite judecăți de valoare despre cineva ar cam trebui să-l cunoști. Dar te poți apropia de o persoană care mereu are garda ridicată și spini până și pe limbă ? Credeam că numai adulții sau cei stresați au crize, însă observ că până și puștanii de 3-4 ani au crize...mai mult de personalitate. Țipă atunci când ai impresia că vorbesc, zbiară sau rag * depinde de situație* la mamă să le dea mingea Hanna Montana aruncată de la etaj, își mușcă fratele sau sora de braț și deseori își lovesc mamele sau bunicile atunci când nu li se cumpără ce vor ei. Reclamele la prezervative cu copii alintați nu au fost mai adevărate. Toată lumea știe că dacă îți răsfeți copilul, ajungi să o pățești tu la final, dar unora le este mai greu să nu-i mai răsfețe pe proprii lor copii. În fine, eu nu am copii, deci vorbesc dintr-o perspectivă obiectivă, a spectatorului dintr-o sală de teatru. Îmi amintesc acum de o dezbatere de la ora de educație pentru sănătate când ni s-a pus franc întrebarea *cam inoportună, părerea mea* dacă o să facem copii în viitor, dacă ne dorim. De unde să știu că îmi doresc ceva ce nu am avut niciodată sau dacă o să îmi doresc vreodată? Credeți că la 19 ani mă gândesc serios la făcut copii? Hai să fim serioși! Gândirea și soarta se schimbă constant, așa că niciodată nu știi ce îți rezeră viitorul. Când am auzit-o pe o colegă că vrea 3 copii, 2 fete și un băiat, discuția a ajuns să mă enerveze de-a dreptul dorindu-mi să ies din nebunia asta cu iz de roman ieftin. De ce? E bine să ai imaginație ...așa cum am eu acum și fac copii pe hârtie sau de hârtie...e dureros însă să stabilești tu dinainte ce vrei, să planifici până în cele mai mici detalii pentru ca apoi tot visul să se destrame. Într-un minut! Zap! Dacă, ipotetic vorbind, acea persoană va avea numai băieți, dezamăgirea ar putea să o cuprindă și ar putea fi chiar mânioasă pe proprii ei copii. Cel mai bine e să faci totul la timpul lui, indiferent de criză, să nu te lași influențat de părerile celorlalți și dorințele unora. Nu te lăsa dărâmat de viață ! Construiește-ți propriul drum dacă viața până acum te-a îndrumat greșit! Poate că ar fi bine să mai vezi și alte semne din jurul tău...

P.S. Recitind ce am scris, parcă și eu aș fi atinsă de o mică ...criză...euforică. Atâtea gânduri despre viitor, soartă și copii într-o singură postare mă fac să mă întorc la vinul meu, Red Red Wine.

”I just thought that with time
Thoughts of you would leave my head
I was wrong now I find
Just one thing makes me forget

Red, red wine
Stay close to me
Don't let me be in love
It's tearin' apart
My blue, blue heart”

Read More

NU

Mai îngăduie-mi, Doamne, o necunoscută întâmplare,
Am să-i dedic poeme până când ochii mei răzvrătiți în uimire
Iedera îi va acoperi roată - roată cu înfrigurare.

Când nebunia din ochiul tău stâng doarme,
Un circ de nerăbdări ascunse, o arșiță infinită în mii de răni,
Nevindecată mă aleargă până-n zori,
O umbră , ca să scriu colorat cum exist.
Sunt un spațiu alb lângă fereastră
Care încă te mai așteaptă,
Un vid deghizat în om, nu o ființă umană,
Te simt aproape când tu nu mai ești,

Primitiv gândul meu te caută disperat cu gesturi viclene,
Refuzând să vadă durerea mea renăscută,
Enigmatic spectacol al umbrelor când pictezi
Azurii depresii pe umărul meu.

Bine că mi-am ferecat zorii și am plecat.
Iubirea trebuie să crească și eu să scad.
Nimic nu-mi lipsește pentru a fi fericită, dar
Eu știu că nu sunt, trăiesc așa cum visez: singură.

Încă nimic n-are nevoie de mine,
Numai hăul obsedant, divizat în mine și în tine
Cuprinde o neliniște zigzagată: viața.
Aici, acolo-n amintire topesc șoaptele
O, voi, imaculatele!

Read More

Așteptarea

Mereu am apreciat punctualitatea. E un semn de respect față de celălalt să vii la timp, să nu întârzii minute bune peste sfertul academic. Ce se întâmplă însă când tu ești persoana care așteaptă ... anul universitar? Și parcă nu mai vine...Plictiseala devine noua rutină, întrucât vechea rutină pe care ți-ai făcut-o timp de 12 ani a fost înlocuită. Mecanismul tău de funcționare este momentan în reparație. Mă simt ca un alergător care așteaptă la start să înceapă cursa ... presiunea crește cu fiecare secundă care trece... Săptămânile și lunile de stagnare ajung să te facă un mic student la vârsta pensionării. Da, am devenit o persoană de vârsta a treia. Când nu ai nimic de făcut decât să lâncezești pe canapea ca un muribund și realizezi că e ceva în neregulă cu tine, lasă cafeaua/ceaiul din mână, nu mai zapa și lasă lumina să intre în casă! Mă bucur că mai sunt cărți pe care îmi doream de mult să le citesc, seriale pe care nu am apucat să le văd și filme pe care am preferat să le ignor o viață întreagă, comedii ușurele (2 ore de râs prostesc la un film de categoria B te destind într-un mod nemaipomenit). După ce te plictisești, (nu de alta dar eu mă plictisesc repede dacă nu e ceva care să-mi atragă atenția într-o jumătate de oră- un posibil ADHD latent) îți organizezi toate fișierele din calculator și ai un sentiment de satisfacție că ai făcut ceva pe ziua de azi. Așteptare frustrantă... aceste două cuvinte descriu cel mai bine starea în care mă aflu.


Pentru cei cărora startul a fost dat le urez : Succes în tot ceea ce își propun!

Read More

Original de simplu

STIMAȚI PĂRINȚI,

MULT IUBIȚI PROFESORI ȘI DRAGI COLEGI,

ASTĂZI PORȚILE CUNOAȘTERII VI S-AU DESCHIS SPRE UN NOU ÎNCEPUT.

DECI: BUN VENIT !

CU NOSTALGIA REÎNTOARCERII ȘI CU HARUL MEU SPRE POEZIE,

VĂ ÎNDEMN SĂ ASCULTAȚI ACEASTĂ FANTEZIE,

SFATURI BUNE O SĂ VĂ OFER

ȘI SPER SĂ NU FIE DOAR VORBE ÎN AER.

DE POȚI FI CALM CÂND TOȚI SE PIERD CU FIREA,

IAR TU VORBEȘTI TUTUROR NUMAI CU PRIVIREA,

DE TE ÎNCREZI ÎN TOȚI ȘI TOȚI TE CRED,

DE NU AI O CLIPĂ UN RĂU SĂ-L ÎMPLINEȘTI,

ȘI DACĂ AI PUTEREA SĂ ÎNDRĂZNEȘTI,

ZI DE ZI MUNCA SĂ O IUBEȘTI.

DE ÎNVEȚI DE LA VULTUR MEREU SĂ TE ÎNALȚI,

DE-L AJUȚI PE ÎNVINS ȘI TE ÎMPRIETENEȘTI CU ÎNVINGĂTORUL,

NUMAI LA COLEGIU ÎȚI POȚI VEDEA VIITORUL.

DE POȚI SĂ CAUȚI CU GÂNDUL ȘI CU INIMA,

ÎN SUFLET, SĂ FACI LUCRURI BUNE

CNMV-UL ARE FAIMA

ȘI PROFESORI CU ATITUDINE

CE TE VOR ÎNDRUMA SĂ-ȚI GĂSEȘTI DRUMUL

PENTRU CA ÎN VIAȚĂ SĂ FII MEREU PRIMUL.

IAR ACUM CÂND AVEM TOATE ELEMENTELE NECESARE

PENTRU A EVOLUA

SĂ REȚINEM CUVINTELE LUI MARTI:

„CEL MAI BUN MOD DE A SPUNE CEVA ESTE PRIN A FACE ACEL LUCRU !”

BAFTĂ ÎN NOUL AN ȘCOLAR !

Read More

Open your eyes today * 11 *

„9h 16
M-am întrebat adesea de ce se aruncă oamenii în gol în cazul incendiilor. O fac fiindcă știu că vor muri. Nu mai au aer, se sufocă, ard. Preferă să sfârșească, numai să se petreacă totul repede și curat. Jumperii nu sunt niște depresivi, ci ființe cu judecată. Au pus în cumpănă elementele pro și contra. Preferă o cădere vertiginoasă, în loc să se înnegrească, aidoma unor cârnați, într-o încăpere plină de fum. Aleg saltul mortal și un rămas bun vertical. Nu mai au iluzii, chiar dacă unii încearcă să-și folosească geaca pe post de parașută ocazională. Își încearcă norocul. Evadează. Sunt oameni, căci preferă să aleagă cum vor muri în loc să se lase pradă focului. O ultimă dovadă de demnitate: au hotărât să sfârșească, în loc să aștepte cu resemnare. Expresia cădere liberă n-a fost niciodată mai plină de sens.

9h17
Nu sari de la 400 de metri înălțime fiindcă ești un om liber. Sari fiindcă ești un animal hăituit. Nu sari ca să rămâi om, ci pentru că focul a făcut din tine o făptură asemenea dobitoacelor. Golul nu e o alegere bine gândită. E doar singurul loc agreabil văzut de sus, un loc dorit, care nu-ți smulge pielea cu gheare încinse până la alb, care nu-ți crapă ochii cu cărbuni aprinși. Golul e ușor. Golul e o ieșire. Golul e primitor. Golul îți întinde brațele.”

(Frederic Beigbeder- „Windows on the world”)

Read More

ANI DE LICEU

Vine școala, bine-mi pare așa că să ne reamintim cuvintele unui războinic al luminii, fiindcă un elev este în definitiv, un luptător:

„E ciudat, îşi spune în sinea sa războinicul luminii. Am întâlnit atât de mulți oameni care- cu primul prilej încearcă să-și dea la iveală tot ce au mai rău. Își ascund forța lăuntrică îndărătul agresivității. Își ascund frica de singurătate sub un aer de independență. Nu au încredere în capacitatea proprie, dar își glorifică virtuțile pe unde apucă.
Războinicul citeşte mesajele acestea în mulţi bărbaţi şi femei pe care-i cunoaşte. Nu se lasă niciodată înşelat de aparenţe şi-şi face un punct de onoare din a rămâne tăcut când ei caută să-l impresioneze. Dar se foloseşte de împrejurare pentru a-şi corecta defectele, întrucât ceilalţi sunt totdeauna o bună oglindă.
Un războinic profită de orice împrejurare pentru a trage învăţăminte.”

************************************************************************************

„Un războinic al luminii, înainte de a se angaja într-o luptă însemnată, îşi pune întrebarea: Cât de mult mi-am dezvoltat abilitățile?
El ştie că bătăliile pe care le-a dat în trecut au sfârşit totdeauna prin a-l învăţa câte ceva. Dar învăţămintele acestea l-au făcut pe războinic să sufere mai mult decât ar fi fost necesar. Nu doar o dată şi-a pierdut timpul, luptând pentru o minciună. Şi a suferit pentru persoane care nu erau la înălţimea dragostei lui.
Învingătorii nu repetă aceeaşi greşeală. Tocmai de aceea războinicul îşi riscă inima numai pentru ceea ce merită.”

(„Manualul războinicului luminii”- Paulo Coelho)

Read More

Rețetă de drum

Drumul București- Slobozia Veche durează 3 ore și jumătate cu cel mai ieftin mijloc de transport, trenul. Deși urât de cei care își doresc să ajungă pronto la destinație, eu îl ador. Cred că adevărata ta personalitate iese la suprafață în cele câteva ore în care stai cu persoane necunoscute sau cu prieteni la un pahar de vorbă (numai pahare de Pepsi- Simona știe de ce). Atunci îți dai seama de preferințele fiecăruia, de puterea de a se distra într-un spațiu îngust în care vara nu poți respira, râzi cu lacrimi la glumele unuia sau altuia, afli bancuri cu și despre Bulă și bineînțeles, adormi legănat pe muzică remixată (manele și alte manele). Apropo, ați ascultat manele vreodată unele peste altele, nu vi se pare că sună identic la ritm și versuri? Drumul te maturizează într-un fel în care nici nu îți dai seama, scapi de toate frământările și te concentrezi să ajungi cu bine la destinație (doar, vorbim de România, oameni buni, țara unde viața se trăiește la extrem). Și nu mă înțelegeți greșit, iubesc România poate și datorită acestui lucru. O plimbare cu personalul te învață toleranța (vei ajunge să suporți totul și să iei orice ca pe un lucru normal- inclusiv alcooliștii), iubirea față de oameni (cel mai greu lucru e să înveți să îi iubești pe toți- nu numai să îi tolerezi, fiindcă poți tolera prostia, dar să nu o iubești), ajutorul reciproc (off, ușile mici și bagajele imense nu sunt cea mai bună combinație), simțul măsurii (vara, trebuie să-ți drămuiești apa și banii- tentațiile astea!), puterea de a rezista privirii năucitoare a controlorului atunci când îi oferi nu unul , ci trei bilete care nu mai sunt valabile până când îl găsești pe cel corect (Sonia știe!), simțul orientării (am ajuns să cunosc metroul ca în palmă indiferent că trebuie să alergi de pe o magistrală pe alta ca un ogar în căutarea prăzii). Nu vreau să scriu aici un Bildungsroman așa că mă opresc aici până nu devin prea sentimentală că doar e un lucru arhicunoscut că nu îmi pot stăpâni emoțiile. Cam aceasta a fost rețeta pe ziua de azi. Porniți la drum pentru a vă cunoaște your true colors!

Read More

„De ce fierbe copilul în mămăligă”- Aglaja Veteranyi

„ << Un străin sadea și-a pierdut pantofii. I-a lăsat în mijlocul casei și a aruncat casa în râu. Sau casa s-a aruncat singură? Străinul sadea a mers din râu în râu. Odată a găsit un bătrân sub apă care avea o placă indicatoare atârnată de gât: AICI CERUL. Străinul întrebă: Cum, cerul? Bătrânul dădu din umeri și arătă spre placa indicatoare. Atunci casa se ridică din nou la suprafață, da cu totul în alt loc. Și probabil că era alta, pentru că nu-și amintea de pantofii străinului. Mai târziu casa și-a pierdut ușa.>>
Fracul a inventat povestea asta? întreb.
Nu, spune tata, asta e povestea noastră.”

Read More

Despre răutate ca banalitate

Știu că ar trebui să fiu mai optimistă că doar sunt încă în vacanță. Din păcate am făcut greșeala de a sta în fața televizorului și nu doar pentru „Vrei să fii milionar?”. Am zis să mă pun și eu la curent cu știrile din Românica. Cu o pungă de chipsuri în față, într-o stare aproape vegetativă am urmărit cele mai previzibile știri. De ce sunt ele previzibile? Fiindcă toate lumea știe că pe lumea aceasta există și rău întrupat în ființe sau acțiunile lor ca furturi, etc. Marionete ale șaradei numită audiență, televiziunile au decăzut total: sunt plictisitoare, fade, inodore, incolore... Așa că nu vă uitați la TV, relaxați-vă la mare, munte, bar, acasă ! Beți o limonadă rece din partea mea! Noroc!

Read More

„Fericire”- Ana Blandiana

Mai greu de suportat
decât fericirea nu e nimic
Sau în orice caz
posibilitatea de a avea tootul
Pe care în această parte de lume
O numim fericire.
A fi totul este dimpotrivă
O exultantă suferinţă.
A fi totul înseamnă a fi îm stare
Să suferi în locul tuturor,
A încerca să vezi cum e să fii celălalt,
să fii altul,
Cum e să nu mai fii tu,
Cum e să nu mai fii.

Read More