What dreams may come- Tu ce ai face pentru sufletul tău pereche? Te-ai duce în Iad să îl salvezi?
Vă mărturisesc ceva. Mereu m-a fascinat moartea, de aceea am încercat să citesc tot ceea ce tratează acest subiect. Şi nu mă interesează moartea ca fenomen natural, toţi murim o dată, ci ce se întâmplă după. Am îmbrăţişat credinţa ortodoxă, dar nici aceasta nu îţi oferă răspunsuri la întrebări pe care orice om şi le pune: Ce se întâmplă după ce mor? , Unde mă duc?, Mă întâlnesc cu persoanele iubite care au murit înainte?, De ce trebuie să murim?, O să mai pot gândi, scrie, vorbi după evenimentul iminent?, Dacă avem deja un destin întipărit în conştiinţa universală, de ce să ne mai zbatem să îl schimbăm?, Voi mai simţi ceva ca fericire, supărare, speranţă etc. ?. Întrebările astea nu îmi dau pace şi mă gândesc deseori la ele, iar moartea cuiva drag mă face să o blestem, să o înjur, pentru că nu se gândeşte şi la durerea celorlalţi. E adevărat că dacă nici o persoană nu ar mai muri, planeta s-ar suprapopula, dar nici un argument nu mai e valabil când eşti implicat direct. Când a murit bunicul meu am suferit îngrozitor, iar durerea mi s-a amplificat când a trebuit să fac pe mesagerul morţii şi să o anunţ pe mama, pe fratele meu şi alţi membri ai familiei că tataie Fănel s-a stins în viaţă. Nu ştiu de unde am avut curaj să vorbesc coerent şi să nu plâng, dar ştiu că parcă trăiam ca într-un vis. Nu era un coşmar, ci un vis din care parcă nu te puteai trezi. De atunci, inima s-a întărit, rana s-a cicatrizat, dar tot există. Aşa am ajuns să scriu la o poezie de Magda Isanos, plină de fericirea copilăriei, despre moarte şi efemeritatea vieţii. Bineînţeles, că nu am luat nici un premiu.
Să revin la filmul nostru: "What dreams may come". Dacă aş vrea să fiu cinică, aş spune că morala filmului este să nu ieşi din maşina ta pentru a salva o persoană dintr-un accident, fiindcă rişti să devii tu însuţi o victimă. Fiţi liniştiţi, nu vă stric curiozitatea, moartea personajului jucat de Robin Williams se petrece la început după un scurt prolog.
Aflăm astfel că acum patru ani, Chris şi soţia sa, Annie s-au confruntat cu moartea copiilor, tot într-un accident de maşină. Chris încearcă să salveze un accidentat, dar moare el la rândul său. Filmul ne arată ce se întâmplă după moarte, într-un loc colorat, ferit de suferinţă, Raiul. Numai că fericirea sa nu este de durată, aflând că soţia sa, nemaiputând suporta şi moartea lui Chris se sinucide. El vrea să se reunescă cu ea, să o aducă din Iad în Rai. Străbate astfel multe spaţii redate în film într-un mod pictural şi poetic cam la fel ca în "Divina Comedie" de Dante. Bucuraţi-vă de acest festin filmografic şi spuneţi-mi dacă v-a plăcut. Pe mâine!
Să revin la filmul nostru: "What dreams may come". Dacă aş vrea să fiu cinică, aş spune că morala filmului este să nu ieşi din maşina ta pentru a salva o persoană dintr-un accident, fiindcă rişti să devii tu însuţi o victimă. Fiţi liniştiţi, nu vă stric curiozitatea, moartea personajului jucat de Robin Williams se petrece la început după un scurt prolog.
Aflăm astfel că acum patru ani, Chris şi soţia sa, Annie s-au confruntat cu moartea copiilor, tot într-un accident de maşină. Chris încearcă să salveze un accidentat, dar moare el la rândul său. Filmul ne arată ce se întâmplă după moarte, într-un loc colorat, ferit de suferinţă, Raiul. Numai că fericirea sa nu este de durată, aflând că soţia sa, nemaiputând suporta şi moartea lui Chris se sinucide. El vrea să se reunescă cu ea, să o aducă din Iad în Rai. Străbate astfel multe spaţii redate în film într-un mod pictural şi poetic cam la fel ca în "Divina Comedie" de Dante. Bucuraţi-vă de acest festin filmografic şi spuneţi-mi dacă v-a plăcut. Pe mâine!
Fuck you very, very much!
Pentru toţi care m-au enervat azi şi cărora vroiam să le urez un sincer şi afectuos: Fuck you!
ATENŢIE! SE FOLOSESC CUVINTE JIGNITOARE! BUT I DON'T GIVE A FUCK!
Mâine încep o colecţie de inepţii scrise de mine...
Schiţă
Trupul tău - răsucindu-se
ca spirala lui Brâncuşi
coloană
sfredelind, în clocot tăcut
spre infinit.
ca spirala lui Brâncuşi
coloană
sfredelind, în clocot tăcut
spre infinit.
Sursa foto:
Jurnalism vs Poezie
Titlul este o glumă, jurnalismul actual va fi mereu inferior poeziei . De ce ? Poezia te redă fidel pe tine, poetul, dezvăluie o parte din tine, partea nevăzută. Când viaţa te dezamăgeşte, scrie! Dacă vrei să scapi de toţi şi de toate, scrie! Aşa fac eu, iar poezia şi aberaţiile pe care le mai scriu nu m-au dezamăgit niciodată. Pe când oamenii...
Un jurnalist este obligat, societatea aceasta înnebunită după bârfă, morţi şi scandaluri îl presează să inventeze lucruri false. Avea dreptate Gustave Flaubert când spunea : "Nu mai poţi scrie când nu mai ai nici o stimă pentru tine însuţi."
Un articol despre mine confirmă cele spuse mai sus:
Fetele de aur ale Sloboziei
Încă un articol despre performanţa mea şi a Cristinei:
http://www.adevarul.ro/locale/slobozia/Fetele_de_aur_ale_Sloboziei_0_364763533.html
http://www.adevarul.ro/locale/slobozia/Fetele_de_aur_ale_Sloboziei_0_364763533.html
