Despre mine

După lupte seculare care au durat 19 de ani, a venit şi Muza pe la mine o dată cu Speranţa. Nu mai prelungesc aşteptarea şi vă spun doar atât: am luat locul I (9.75) la Concursul "Ion Barbu- Dan Barbilian". Cristina Enache de la clasa a XI-a F a luat tot premiul I cu nota 10. Şi dacă nu mă credeţi, fiindcă nici eu nu am crezut la început: http:// www.scoala5calarasi.ro/barbilian/romana2010.doc

sau
Vom primi medaliile de aur şi diplomele zilele următoare (sper sa fie vorba doar de câteva zile şi nu săptămâni).
Ar trebui să ţin acum un discurs ca la premiile Oscar, dar mă voi rezuma doar la o înşiruire a oamenilor care m-au ajutat să ating această performanţă, deşi sunt sigură că ei poate nici nu ar vrea să fie numiţi (din prea multă modestie):
Dumnezeu şi îngerii mei (mi-au dăruit un cadou special pentru ziua mea)
doamna profesoară Stan Loredana(citatele în limba latină au fost o mină de aur), domnişoara profesoară Buciu Doina, domişoara inspectoare Grigorş Simona şi fosta mea profesoară de limba şi literatura română Oprea Simona (Franga) , pentru că dumneai mi-a clădit o fundaţie puternică şi mi-a insuflat dragostea pentru citit.
Nu trebuie uitate persoanele cele mai dragi mie: M&M (mama şi Mircea).

SCHIŢĂ


Privesc în scurte pauze
cioburile de cer crăpat
şi sap,
sap tot mai adânc, cu înverşunare,
în proiecţiile acestui colos.
nu e uşor să sfredeleşti,
să dai formă, prin cuvinte,
fără anestezie,
plânsului.

ABATAJ


Schimbarea trebuie să se producă:
Rădăcinile vorbelor se vor fecunda,
Foile se vor săruta,
Paşii se vor destrăma mereu ca vorbe,
Iar eu,
Numai eu,
Mă voi uita la toate
Ca printr-o lentilă de luceafăr.

Sau mă voi rupe
În mii şi mii de bucăţi
Până voi simţi
Că în inel creierul se sparge,
Dinamitat de vorbe, râsete şi budibondaţii
Până crapă de tot.

Adevărul

Nu voi încerca să teoretizez un concept: adevărul. Pur şi simplu, am revenit la poezie după o perioadă în care inspiraţia m-a părăsit. De acum înainte, voi încerca să vă destăinui câte ceva din experienţa mea maareee de viaţă... poate aşa mă veţi cunoaşte mai bine.



Ocolim durerea, deci adevărul.
pentru a nu suferi
ne minţim sufletul.

Ocolim singurătatea,
deci adevărul.
Pentru a nu-l răni
pe cel de-aproape
ne credem actori în
roluri de excelenţă.

Ocolim sfârşitul,
deci adevărul.
Pentru a nu pleca,
ne minţim conştiinţa
ce sălăşluieşte-n noi.
Vom spune o minciună
cu tentă de-adevăr:
„Taci, tu, suflete, căci noi
nu vom pleca,
ci vom rămâne veşnic.”

La mulţi...!

La mulţi ani, tuturor profesorilor şi elevilor de Ziua Educaţiei !


Ştiţi care este secretul vieţii profesorilor? (un banc primit de mama)


Un medic a ieşit la plimbare şi a văzut o băbuţă stând pe o bancă fumând o ţigară. Medicul i-a spus:
"E imposibil să nu observ fericirea de pe chipul dumneavoastră. Care este secretul dvs? “
Ea îi răspunse:
“Sunt profesoară, nu mă culc până la 2 noaptea, timp în care concep situaţii didactice şi fac programe şcolare, mă trezesc pe la 6 dimineaţa ca să ajung la timp la servici.
Nu fac sport, nu mă distrez şi nici nu am viaţă socială. La sfârşit de săptămână lucrez întruna revizuind noi strategii de învăţare pentru elevii mei, evaluări, elaborez material didactic, şi dacă e sărbătoare, de asemenea , nu iau micul dejun, prânzul şi nici cina pentru că nu am timp.
Sunt mereu stresată din cauza reformelor din învăţământ, termenelor de predare a documentaţiei şi a vizitelor inspectorilor.
Medicul i-a răspuns:“E extraordinar! Nu pot să cred. Ce vârstă aveţi??”


"34", îi răspunse băbuţa.



***Ce bine ar fi să nu fie adevărat...