Praf de stele

Am o chitara deschisa,
O foaie nescrisa, si..
Praf de stele...
Pe... hainele mele
Si incerc sa nu uit,
Sa nu vad,
Sa cobor dintre ele.


Am o bodega in fata,
Am un ghem de ata,si..
Praf de stele pe...
Urmele mele
Si incerc sa ma urc,
Sa nu uit,
Sa raman printre ele..


Spune-mi oare mai sti cum a fost,
Primul inceput,
Primul vis pierdut,
Spune-mi sti cate ne-au mai ramas...
Pana azi..


Am o vedere spre lume,
Un vis fara nume
Si... praf de stele..
Pe.. urmele mele...
Si incerc sa ma uit inapoi,
Sa vad soare sau ploi..


Am o poveste citita,
O soapta zidita,si..


Praf de stele
pe..hainele mele
Si as vrea sa culeg...
Stopi de vant,
Sa-i arunc pe pamant...
Sa devina cuvant.


Spune-mi oare mai sti cum a fost,
Primul inceput
primul vis pierdut
Spune-mi sti cate ne-au mai ramas...
Pana azi..


Spune-mi oare mai sti cum a fost,
Primul pas gresit, primul reusit
Spune-mi, sti cate trepte-au ramas..
De urcat...


Oare mai sti cum a fost,
Primul inceput
Primul vis pierdut
Spune-mi, sti cate ne-au mai ramas..
Pana azi...


Spune-mi oare mai sti cum a fost,
Primul pas gresit, primul reusit
Spune-mi, stï cate trepte-au ramas..
De urcat...

***Mi-ar fi plăcut să fi scris eu versurile... Poate cu altă ocazie...



Deziluzii

"În lumea în care timpul este un cerc, fiecare strângere de mână, fiecare sărut, fiecare naştere vor fi cu precizie repetate.
Aşa cum toate lucrurile se vor repeta în viitor, toate lucrurile care se întâmplă acum s-au mai întâmplat de un milion de ori înainte. Câţiva oameni din fiecare oraş, în visele lor, sunt vag conştienţi că totul s-a întâmplat în trecut. Aceştia sunt oameni cu vieţi nefericite, ei simt că judecăţile lor pripite şi faptele lor necuvenite şi ghinionul s-au petrecut toate în cercul precedent al timpului.
În întunericul cel mai adânc al nopţii, aceşti cetăţeni blestemaţi se zvârcolesc în aşternut, incapabili să se odihnească, conştienţi de faptul că nu pot schimba nici o acţiune, nici un gest. Greşelile lor vor fi repetate cu exactitate în această viaţă, ca şi în viaţa de dianinte. Iar aceşti oameni îndoit nefericiţi, numai ei, sunt cei care dau dovada că timpul este un cerc."

(Alan Lightman- "Visele lui Einstein")

Dacă totul ne este dat şi nu suntem capabili să schimbăm nimic... înseamnă că nu ne putem face singuri lumea? Nu ne putem schimba destinul? Atunci, de ce să mai încercăm?